Pentru ca atunci cand traiesti multe intr-o perioada scurta de timp, iti trebuie ulterior sa desfasori timpul ca pe un rulou, desfacandu-l secunda cu secunda pentru a aseza la locurile lor toate trairile sau a le trimite in vant pe cele care nu mai folosesc, tot asa nici eu nu pot povesti acum despre turneul New Love prin tara din acest week-end.
O sa spun doar ca a fost mult, ca au fost 2 zile imense, minunate, ca oricand as repeta, chiar si in alte orase, ca e superb sa vezi venind in sala oameni cu gandul sa petreaca cateva ore linistite, si sa plece cu un zambet larg pe fata. Am inteles ca iubesc meseria de "misionar al iubirii" si ca ea este plina de satisfactii pentru mine.
Le multumesc tuturor oradenilor si brasovenilor care mi-au aratat mie cat de mult si larg pot zambi, si pentru ca mi-au oferit timp si disponibilitate pentru a le arata propria lor perfectiune, simtindu-ma la randul meu imbratisata de ei.
In schimb, astazi, in timp ce imi invitam prietenii la Targul carte Gaudeamus, acolo unde voi lansa noua editie a cartii mele pentru copii "Zana Norilor - Sentimentele oamenilor sunt desenate pe cer" (www.zananorilor.ro) am primit astazi o cerere inedita: sa spun o poveste despre mine. Asta e ceva ce nimeni nu mi-a mai cerut si mi se pare extraordinar. O sa incerc, cu voi acum, sa spun aceasta poveste:
Povestea mea
M-am nascut demult, avand un fular (ombilical) in jurul gatului, ca o semnalizare a faptului ca viata mea va fi mereu o eliberare prin cuvant.
Am fost admonestata de mica pentru felul in care am comunicat lumii cele ce la simteam, si, toata viata pana in prezent a fost, parca, un training permanent upgradat in care metodele de "spune", de a "oferi", de a "emite" s-au imbunatatit an de an.
Prin tot ce faceam eram de fapt o cautatoare a frumosului si iubirii, si apoi cineva care le raspandea in jur.
Credeti ca e mereu frumos? Dar dureros?
In mod sigur m-am distrat si cand m-a durut, caci stiam ca face parte din jocul de crestere. Mi-a fost si frica, mi-a fost si jena, am cunoscut si penibilul dar nu de el mi-a fost frica.
Povestea mea incepe demult, demult... a fost odata o fetita care a cazut in nori. Si, pentru ca nu a mai putut sa-si scoata capul de acolo (norii erau de zahar, cerul avea gust de vanilie) atunci toate gandurile si visele ei aveau miros de cer senin.
Va doresc sa va intalniti si voi cu fetita care a cazut in nori...Andreea.
Astept si povestea ta. Hai sa spunem.... povestea ta in 100 de cuvinte, ce zici? Te rog sa o scrii la "comentarii".
Si un premiu, ca de obicei: un exemplar cu autograf din noua editie a cartii "Zana Norilor"(vezi detalii aici: www.zananorilor.ro)
O sa spun doar ca a fost mult, ca au fost 2 zile imense, minunate, ca oricand as repeta, chiar si in alte orase, ca e superb sa vezi venind in sala oameni cu gandul sa petreaca cateva ore linistite, si sa plece cu un zambet larg pe fata. Am inteles ca iubesc meseria de "misionar al iubirii" si ca ea este plina de satisfactii pentru mine.
Le multumesc tuturor oradenilor si brasovenilor care mi-au aratat mie cat de mult si larg pot zambi, si pentru ca mi-au oferit timp si disponibilitate pentru a le arata propria lor perfectiune, simtindu-ma la randul meu imbratisata de ei.
In schimb, astazi, in timp ce imi invitam prietenii la Targul carte Gaudeamus, acolo unde voi lansa noua editie a cartii mele pentru copii "Zana Norilor - Sentimentele oamenilor sunt desenate pe cer" (www.zananorilor.ro) am primit astazi o cerere inedita: sa spun o poveste despre mine. Asta e ceva ce nimeni nu mi-a mai cerut si mi se pare extraordinar. O sa incerc, cu voi acum, sa spun aceasta poveste:
Povestea mea
M-am nascut demult, avand un fular (ombilical) in jurul gatului, ca o semnalizare a faptului ca viata mea va fi mereu o eliberare prin cuvant.
Am fost admonestata de mica pentru felul in care am comunicat lumii cele ce la simteam, si, toata viata pana in prezent a fost, parca, un training permanent upgradat in care metodele de "spune", de a "oferi", de a "emite" s-au imbunatatit an de an.
Prin tot ce faceam eram de fapt o cautatoare a frumosului si iubirii, si apoi cineva care le raspandea in jur.
Credeti ca e mereu frumos? Dar dureros?
In mod sigur m-am distrat si cand m-a durut, caci stiam ca face parte din jocul de crestere. Mi-a fost si frica, mi-a fost si jena, am cunoscut si penibilul dar nu de el mi-a fost frica.
Povestea mea incepe demult, demult... a fost odata o fetita care a cazut in nori. Si, pentru ca nu a mai putut sa-si scoata capul de acolo (norii erau de zahar, cerul avea gust de vanilie) atunci toate gandurile si visele ei aveau miros de cer senin.
Va doresc sa va intalniti si voi cu fetita care a cazut in nori...Andreea.
Astept si povestea ta. Hai sa spunem.... povestea ta in 100 de cuvinte, ce zici? Te rog sa o scrii la "comentarii".
Si un premiu, ca de obicei: un exemplar cu autograf din noua editie a cartii "Zana Norilor"(vezi detalii aici: www.zananorilor.ro)
