miercuri, 31 martie 2010

MA ACCEPT SI MA IUBESC ASA CUM SUNT

Primavara aceasta e diferita de altele pentru ca nu m-am indragostit de un barbat, de un copac, de un obicei, ci de mine.

Azi imi voi dedica un articol intreg, asa cum nu am facut de aproape un an; pentru ca iarna aceasta lunga mi-a dat o senzatie de lipsa, dar nu imi lipsea altceva decat propria mea atentie asupra mea.

Imi place saptamana aceasta pentru ca simt in fiecare zi cum las sa se disipe tot ce nu imi mai trebuie in anul acesta - de la haine, pantofi, obiceiuri, prieteni alaturi de care am ajuns la un final de drum impreuna - e o senzatie acuta de golire pentru a face loc umplerii cele noi, a viei primaveri.

Sigur ca doare sa tai crengile firave ale ciresului, sigur ca se face o intreaga mizerie in jurul trunchiului si tu esti singurul ce trebuie sa o arda sau sa o duca la un gunoi. Dar apoi mugurii explodeaza si vezi ca foarfeca ce taie de fapt da drumul sevelor noi sa urce mai bine, in crengi anumite, in ramuri potrivite pentru inaltare, pentru rod bogat.

Primavara aceasta e diferita pentru ca e momentul sa imi raspund la intrebarea cat de mult ma accept, cat de mult ma iubesc. Am privit deseori oameni care nu se accepta nici 50% fara sa imi pun intrebarea care e procentul meu. Da, stiu ca ma ador in partile mele luminoase, cu ele ma inteleg de minune, dar azi vreau sa imi iubesc si colturile fara lumina. Imi terbuie macar o lumanare ca sa ajung acolo, dar sunt hotarata sa dau jos paienjenii si sa imi privesc cu drag chiar si urile mele.

Caci da, mi-am urat o multime de locuri din corp, din suflet, din minte, din exprimari. Si azi vad ca ele mi-au folosit macar pentru a tine intregul sa nu se destrame.

De azi le iubesc si imi sunt chiar simpatice fricile mele, auto-critica, felul meu de a fi, de a nu fi, de a spune, de a retine.

Cand alergi cat poti de tare langa lac, privind ratele salbatice si simtind cerul deasupra si in fata ta devine simplu si clar ca nu exista nici un loc intunecos in noi, doar colturi in care nu ne-am aruncat suficient privirea.

Si privirea mea e lumina. Ca si a ta!

De aceea te invit in primavara ta sa dam foc impreuna la tot ce nu putem sa luminam cu privirea.





vineri, 26 martie 2010

Barcarola de primavara

Un mesaj pe care l-am primit astazi de la Neale Donald Walsch si cateva minute de pian m-au inspirat sa ne aduc aminte - mie si tie - ca suntem datori in fiecare zi sa scoatem nocturnele si barcarolele din noi. Nu e o bagatela, dar poate fi una.

Precum sculptorul dezveleste ingerii inveliti in marmura asa si noi avem zilnic dalta cuvantului, a tastaturii, a gestului cu noi. Si ea nu este spre a lovi sufletele intalnite, ci numai pentru a scoate la lumina sculpturile din noi.

In fiecare zi avem de oferit celor ce ne construiesc ziua o reprezentatie de mare clasa. Pe acceea caut-o in tine si ofer-o, cea mai stralucitoare parte a fiintei tale. Sonatele si ariile din sufletul tau isi asteapta randul, sunt uneori inghesuite atat de tare incat ti se poate inrosi gatul.

Da drumul simfoniei din tine cu eleganta dirijorului, ridica-ti bagheta in ritmul si felurile potrivite astfel incat cele mai tari aplauze de la finalul zilei sa fie ale tale.



miercuri, 10 martie 2010

CAT DE MARE ESTE BUCURIA PE CARE O POTI SUPORTA?

Hai razi, razi de mine si de tine si spune-ti tie ca esti in stare sa suporti ORICE bucurie. Dar stii ce? Nu te cred. N-ai fost invatat cu bucurii zilnice, cat mai ales cu rigle peste palme. Nu stii sa te bucuri de dimineata pana seara, asa ca nu imi spune ca poti sa te bucuri pana la Dumnezeu si inapoi.

Si totusi...

Daca, sa zicem, tot ce ti-ai dorit vreodata se va intampla maine? Te rog, creioneaza in imaginatia ta absolut tot ceea ce iti doresti sa se intample minunat pentru tine: salariul EXACT pe care il doresti, munca superba pe care vrei sa o faci, cea care iti PLACE cel mai mult, profilul partenerului pe care il vrei, bucuriile pe care vrei sa le traiesti alaturi de el, felurile in care experimentati impreuna fericirea, TOT. Te rog sa incepi sa iti desenezi si imaginezi toate domeniile de viata ASA CUM LE VREI. De la cel profesional, social, personal, al relatiei de cuplu, al familiei, cel al relatiei cu prietenii, pana la domeniuil relatiei cu mediul, cu Divinitatea. Tot. Imagineaza-ti viata ta PERFECTA in toate aspectele ei, oare cum ar arata?

Si, daca ai inceput, te intreb... CAT POTI FACE ASTA? 3 minute, 4? Hai ca poti, stiu ca poti sa visezi macar 5 minute inainte de primul gand negativ de genul "nu pot face asta, nu sunt in stare de cealalta, nu merit sa primesc 2000 de euro pe luna".

Hai cu mine. Dar nu 5 minute, ci ora intreaga. Sau chiar o viata intreaga, printre picaturi, pe la semafoare, printre muncile tale, viseaza exact ce iti doresti. Si NIMIC din ceea ce nu iti doresti. Doar ce intentionezi sa faci, sa ai, sa fii.

Hai cu mine. Impreuna vom exersa zilnic visarea. I'm a Proffesional Dreamer, uite, scrie acolo in dreapta, sub poza. Credeai ca stii sa visezi profesionist? Da, e usor sa ai un vis de nota 7. Mai sunt cativa care viseaza de 8, hai, de 9. Dar eu iti spun, poti visa de 10! Mereu!

Accepti ca poti face un proiect bun, bunut, prostut, dar nu accepti ca poti sa imbunatatesti felul in care VISEZI? Viseaza CE VREI, nu ce nu vrei! Viseaza cu sarg, viseaza perfect, proiecteaza-ti viata intr-un mod in care nu l-ai facut niciodata pana acum: fara autoironie, cu curaj si cu increderea ca POTI FACE ORICE. Dar chiar ORICE, stii? Fara frica. Poti invata orice meserie noua iti doresti, poti schimba ORICE din viata ta, poti incepe ORICAND sa faci ceea ce iti doresti si iti place sa faci.

Viseaza la maxim. Viseaza la infinit, in infinitul care esti si iti desfasori existenta, TU nu ai limite!
Viseaza enorm. Viseaza TOT! Tot ce poti visa nu are limite, iar tu te opresti la nu pot? Asta tot ce POTI sa visezi?

Admite pentru o zi - adica azi si zi de zi - ca esti tot ce vrei sa fii. Imagineaza-ti apoi bucuria CEA MAI MARE pe care o poti avea. Traieste-o 5 minute in tine, ca si cum s-a intamplat. SE VA INTAMPLA!

....

Dar promite-mi ca nu mai crezi despre tine ca poti suporta orice bucurie... nu e asa, inca. Daca ai primi MAINE macar jumatate din ceea ce iti doresti cu adevarat, ai tremura o zi intreaga din tot trupul si nu ti-ai reveni 2 zile. Asa ca ANTRENEAZA-TE de pe acum!

Antreneaza-ti musculatura EMOTIONALA (care e foaaaaaarte pregatita pentru furii si certuri, dar nu si pentru IMENSE BUCURII). Iti spun: daca vrei sa vina la tine, simuleaza-le inainte, fa un "snur" inainte, fa repetitii cat poti de detaliate, altfel nu vei putea suporta imensa bucurie ce-ti este harazita!

Viseaza TOT ! Atinge-ti limitele, atinge-ti propriul INFINIT!

Cat de mare este BUCURIA pe care o poti suporta?

NU SUNTEM VANZATORI !

A fi vanzator - o meserie prea putin apreciata. Cu cartea mea in brate ma plimb pe la diverse vitrine, unele dintre ele ma ajuta si o expun, altele nu, si eu merg mai departe.

Oricine am fi, avem in fiecare zi ceva de vanzare: serviciile noastre, produsele noastre, zambetul propriu. Le vindem in fiecare clipa si ne primim banii pe loc, mai tarziu sau lunar. Uneori deloc. :) Se intampla sa facem si barter.

Sunt zile in care cumparam lucruri pe care le folosim, alteori le luam cu noi si aflam abia acasa ca au fost un spam bine ticluit.

Desi suntem vanzatori, NU este o lume comerciala. Suntem doar oameni in cautarea oamenilor potriviti. Ii cautam cu nesat pe cei carora li se asorteaza produsul nostru, cantecul nostru, cursul nostru, pantoful ce il cream. Ii cautam cu ardoare sau i-am gasit deja pe cei carora sa le oferim mintea noastra, inteligenta de bussines, capacitatile noastre de a face lucruri bune. Cand i-am gasit ne straduim sa ii pastram, sa le dam produse noi, fie ele rapoarte de lucru, exceluri, fuste sau carti, paine sau promisiuni de viata mai buna. Orice avem la schimb, suntem de fapt in cautarea oamenilor. Orice am face, suntem in permanenta intr-o emisiune proprie pentru al carei rating ne folosim intregul talent. Chiar si vanzatorul de la semafor de "coperti taloane noi" are strategia lui, si este una dintre cele mai eficiente. Publicitate multa, directionata exclusiv catre publicul tinta, expunere buna, mai prost cu vitrina si cu customer service-ul. Chiar si sotia ce creste pruncii "stand acasa" isi ofera serviciile unui public extrem de firav si mic ca numar, dar care ii este extrem de fidel, sunt fanii ei si toate produsele pe care le ofera ea ajung exact la cumparator.

Desi toti vindem si cumparam NU suntem vanzatori, nu suntem comercianti. Suntem doar cautatori de suflete ce vibreaza la fel ca noi!

Cand te duci maine la "serviciu" nu uita ca aduci un mare serviciu lumii. Prin ceea ce faci. Uita o clipa ca meseria ta se numeste avocat, functionar, manager, quality management controller, account manager, editor, copywriter, director de vanzari.... esti doar un suflet in cautarea sufletelor care se potrivesc serviciului pe care il vinzi tu. Tu, unic detinator al talentelor tale, esti singurul capabil sa iti oferi aceste servicii intr-un mod personal, doar al tau!

Vanzari bune sa ai si audienta maxima, cautator de suflete!

duminică, 7 martie 2010

PLAYING WITH MY SOUL



Am ascultat aseara pentru prima data piesa si am vibrat la unison cu ei inca de la primul refren. Atata energie si iubire intr-un cantec nu am mai simtit de mult.

Iubirea nu e un vis! Nu conteaza cum faci sa vina la tine, printr-un cantec sau o poezie, printr-o intalnire a privirilor ori privind intalnirea dintre 2 suflete! Important este sa o LASI sa vina la tine. Sa ii dai voie sa cresca si sa se dezvolte, e singurul lucru pe care il stie iubirea! Si singura menire pe care ar trebui sa o aiba muzica.

Nu conteaza in ce fel ITI ADUCI AMINTE cata iubire iti poate umple sufletul ori cata poti genera lumii prin existenta ta, important e sa cauti acele surse si sa lasi iubirea sa circule... Poate fi un ochi de apa pe o alee sau o melodie care desface tot ce ai incercat sa blochezi in ani, poate fi un nor in forma de inima sau o iarna prea lunga care te face intr-o duminica insorita sa alergi in Herastrau cat poti tu de tare, pot fi doar baltile in care ai intrat in fuga ta nebuna si aerul care ti-a curatat pentru prima data cu adevarat plamanii insetati... de iubire!

Iubesc aceasta piesa pentru tot ce a trezit in mine, pentru energia fantastica a Paulei si pentru privirea indragostita (de muzica?) a lui Ovi care a stiut sa scoata din sufletul femeii minunate de dincolo de pianele duble unite o melodie comuna a sufletului. Bravooo!! Vreau sa castigati!!!

miercuri, 3 martie 2010

DACA NU TI-AR FI FRICA, CAT DE MULT AI IUBI?

Aseara am tinut al 9-lea Atelier New Love - Noua Iubire la sediul comunitatii femeilor senzationale 121.ro. Ca orice femei senzationale, unele dintre ele au venit insotite de barbati extraordinari care au vorbit despre ei si iubirile din ei. Surpriza serii a fost un cuplu superb aflat la a 3-a... tinerete. Am aflat cum s-au cunoscut si recunoscut acum multi-multi ani, si le multumim pentru ceea ce ne-au impartasit.

Mai iintai vreau sa ii multumesc Danielei Lucia Nistor pentru inspiratia adusa acestui atelier.

Ce e iubirea pentru tine? Am cautat fiecare raspunsul propriu la intrebare si ne-am lasat purtati de visul de a iubi intr-o lume in care fiecare iubeste cat vrea, cat poate, pe cine poate.

Apoi am pus intrebarea: daca nu ti-ar fi frica, tu cum ai iubi? Cati, cate, in ce fel, in ce moduri, cat timp si cu cata libertate ai iubi, daca nu ti-ar fi frica? Nici de o ea, sau un el, nici de reguli ori canoane, nici de pierderi. Daca nu ti-ar fi frica de faptul ca ai putea pierde ceea ce ai acum - un partener, o familie, o pozitie sociala, alta profesionala, prieteni - oare cum ai iubi?

Daca ti-as spune ca nu ai pierde NIMIC din ceea ce ai acum, oare cum ai iubi oamenii din jurul tau? De cati te-ai indragosti?

Probabil ca ai iubi respirand si ai respira iubind. In mod sigur ai fi constient ca fiecare particula de aer iesita din tine este mai mult decat un aer, este aur. Doar o litera distanta.

Improspateaza Universul cu parfumul tau, parfum de TINE.
Ce e iubirea, pentru tine, decat tu insuti, respirand?