marți, 27 iulie 2010

AI PROMIS CA VEI FI FERICIT

Azi e ziua mea, altadata exercitiu de bucurie, dar care azi a inceput intr-o stare diferita. E primul an in care am constatat ca nu e suficient sa fie 27 iulie ca sa ma bucur. Sau oricum nu e asta motivul, ci poate fi oricare altul, chiar si in 27 iulie. Si apoi... ce inseamna 38 de ani? Nu e nici 37, nici 39, ca sa zic ca merg pe 40... Mi-era ciuda ca nu inteleg cifra asta.

Dar apoi m-a sunat mama si mi-a spus ca 38 e frumos: o jumatate si un intreg! Si de atunci ziua mea s-a luminat. Si a inceput sa fie.

Pentru ca uneori e nevoie de un singur gand ca sa ne aducem aminte de ce am venit aici.

O jumatate si dublul lui. Extensie, in fiecare clipa. Despre asta e vorba aici, in viata asta, nu? Despre crestere, si asta chiar asa se face: o celula si regenerarea ei, o parte si apoi un intreg.

Sunt 38 azi, si imi extind gandul de fericire in clipa asta, dubland prin mie fericirea de pe pamant.

marți, 6 iulie 2010

Interviu in revista GLARE





Zilele trecute cei de la revista Glare mi-au luat un interviu cu intrebari aparent simple dar care mi-au placut foarte mult. Ii multumesc Maurei Anghel si Clarei Dima. Imi face placere sa il impartasesc cu voi: http://www.glaremagazine.ro/site/22010/relatii_andreea_stan.php

“Iubirea este una singura, dar noua ne place sa o sortam, sa o prindem in buchete, sa o asezam pe caprarii” - dialog cu Andreea Mihaela Stan, “a Proffesional Dreamer”
de Clara Dima in data de 05.07.2010

Am discutat cu Andreea Mihaela Stan despre iubire, despre vise si despre cum putem sa le vedem implinite. Cum? Invatand sa iubim si sa visam.

-- Ce este iubirea?
-- Iubirea este. Mai mult decat atat nu e nevoie sa stim despre ea. Daca aflam ca este atunci nu mai simtim nevoia sa intrebam ce este.
-- Avem nevoie de iubire? Putem trai in lipsa ei?
-- Nu avem nevoie de iubire. Este singurul fel in care putem trai: IN iubire. Avem nevoie de hrana (uneori), de case (uneori), de haine (uneori), dar nu de iubire. In iubire traim si o facem la capacitatea maxima pe care am trait-o. In orice altceva ai trai, vei cauta mereu fluxul de iubire permanent si etern in care te-ai nascut. Iubirea creste o fiinta sau o casa, o floare sau o relatie. Iar lipsa ei nu duce la ceva, ci duce la CAUTAREA iubirii.

-- Cum trebuie sa iubim?
-- Putem iubi doar fara trebuie. Cand exista trebuie nu mai exista iubire.
-- Putem invata sa iubim?
-- DA! Iar in jurul nostru sunt numai invatatori! De la firul de iarba si randunica ce-si face cuib, de la picatura de roua la soacra ce ne cearta, la vanzatorul de ziare si la seful ce ne cere. Toti ne invata despre noi si despre iubire, in masura in care noi cerem invataturi despre iubire. Asa cum daca ai un ciocan in mana vezi numai cuie in jur, la fel, cand mergi cu intrebarea despre iubire in suflet gasesti in jur numai raspunsuri.

-- Poate fi iubirea de mai multe feluri?
-- Iubirea este una singura, dar noua ne place sa o sortam, sa o prindem in buchete, sa o asezam pe caprarii. Asa cum apa este una singura, dar noua ne place sa ii spunem rau, fluviu, mare, ocean, ploaie, apa de la robinet. Si ambele lucruri sunt adevarate: toate cele de mai sus sunt ape, dar fiecare e diferita, si in puritate si in compozitie. Asa exista si iubiri de mai multe feluri. Ma bucur ca mi-ai pus aceasta intrebare pentru a-ti spune despre ceea ce eu am inventat sub numele Cele 5 degete ale iubirii: Iubirea e de cinci feluri, dupa cum avem cinci degete: degetul mic reprezinta iubirea fata de prieteni si cunoscuti, inelarul este iubirea romantica, pentru partenerul de viata sau de cuplu, cel al momentului, mijlociul este iubirea de Dumnezeu, aratatorul este iubirea fata de parinti, rude, invatatori, profesori, iar degetul cel mare, iubirea fata de noi insine. De aceea ii spune cel mare, desi nu este cel mai mare, pentru ca el terbuie sa fie cel mai solid iar fara el nu putem face mare lucru, nici macar sa ne inchinam nu putem.

-- Iubirea este egala cu dragostea?
-- Iubirea e peste tot in aer, e suficient sa intinzi mana. Pentru mine dragostea este cel mai inalt virf dintr-un lant muntos al iubirii.

-- Cum invatam sa ne iubim mai mult?
-- Renuntand sa ne mai uram trupul sau parti din el, sufletul sau parti din el, mintea sau ganduri din ea ori fapte ale noastre.

-- Cum invatam sa iertam?
-- Exersand zilnic, fara incetare. In fiecare zi Dumnezeu ne ofera prilejuri variate si creative pentru a ierta. Dar noi continuam sa ratam multe dintre ele :).

-- Cum invatam sa visam?
-- Din nou o intrebare superba, pentru ca da, sa visezi este o arta! Meseria mea este aceea de "Professional dreamer", asa ca iti spun: poti visa aiurea sau poti visa profesionist. Un vis este ceva in care crezi cu adevarat si iti doresti din tot sufletul tau. Ceva pentru care ai fugi pana la capatul pamantului ca sa-l realizezi sau macar ai inventa capete ale pamantului ca sa stii ca l-ai parcurs total, ceva care iti insufleteste zilele si noptile in dorinta de a-l infaptui. Un vis adevarat este cel care te trage cu o forta irezistibila, nu ceva de care vrei sa fugi. Un vis se viseaza zi si noapte, un vis se creste, se hraneste, se educa, se modifica, un vis este o fiinta vie ce o porti cu tine si e la dispozitia ta oricand. Poti face ce vrei cu visele tale, iar "a visa" este doar o alegere.

-- De ce ai ales sa lucrezi cu iubire? De ce ti-ai facut din iubire un crez?
-- Pentru ca asa am simtit. Intrebarea "de ce?" se adreseaza mintii, dar tu vrei un raspuns din suflet. Il ai.

-- Cine esti tu, Andreea?
-- Eu sunt cine sunt. Eu sunt o visatoare profesionista, o mama,o sotie, un arhitect din cand in cand, uneori scriitoare, alteori manager, PR sau Zana a Norilor. Mai sunt prietena si iubita. Sunt vesela si trista, sunt mirata si fericita. Eu sunt Andreea Mihaela. Andreea Mihaela Stan

http://www.zananorilor.ro/
http://www.nouaiubire.blogspot.com/