marți, 28 aprilie 2009

FASOLE + CARNATI = LOVE

Vreau astazi sa ii multumesc prietenului meu Viorel Copolovici. Datorita lui am inteles ceva foarte important pentru mine, si anume cat de mult iubesc mancarea si gatitul. Si cata fericire iti poate da gatitul cu placere, sa faci show din bucatareala. Gatesc de vreo 15 ani, dar in ultimii 10 mai abitir. La 4 oameni in casa oricata pizza ai comanda, tot ai nevoie de 4-5 feluri pe saptamana. Plus ca fiecare copil are preferintele lui, asa ca mai ales in vacante, vreau - nu vreau gatesc. Iar uneori nu vreau. De multe ori nu am starea pentru asta, mai ales cand devine repetitiv (!). Dar Copolovici mi-a adus aminte prin ceea ce face, prin povestile lui dintre condimente, cata placere poti gasi in gatit. Si ii sunt recunoscatoare pentru asta. Pe blogul lui poti saliva doar din poze - tot ce vedeti acolo e gatit de el (si debarasat de Doamna lui, va spun din surse sigure!) - dar felul in care imbraca mancarea in vorbe transforma totul in spectacol pe net. Imi place vizualul, dar o vorba potrivita spusa atunci cand trebuie ma starneste de 10 ori mai tare. Am gatit cateva dintre retetele lui si pot sa spun ca e o placere, totul devine mai gustos cand ti-a fost promovat intr-un mod potrivit. Mancarea si vorbele m-au fascinat mereu. Impreuna sunt amestec exploziv!
De aproape 10 ani gatesc constant dar abia astazi am inteles cum pot transforma gatitul intr-un spectacol care sa ma bucure si pe mine: voi vorbi despre experienta mea cu felurile preparate. Va voi impartasi din trairile mele in concubinaj cu prepararea mancarii. Eu gatesc romaneste, simplu sau complicat, traditional, nimic elitist, nimic frantuzit. Poate doar aranjmentele de pe farfurii ma deconspira, nu pot servi masa fara patrunjelul din farfurie sau echilibrarea coloristicii din platou si de pe masa. Imi place ca tabloul sa fie complet si personalizat la fiecare masa, chiar daca majoritatea sunt pentru familia mea: 2 adulti si 2 copii. Copiii stiu si simt asta si cauta mereu in mancare litere, semne, fetze sau grafisme.

Iar astazi am gatit fasole cu carnati. Acum e la cuptor sa scada. Nu voi povesti cum se face, pentru ca, repet, sunt altii mult mai priceputi ca mine la asta (dupa ei ma iau eu!) dar pot povesti
cum am iubit eu fasolea si carnatii in drumul lor spre cuptor. Pentru ca, va veti intreba, probabil, ce au fasolea si carnatii cu miscarea "New Love", nu? Dar cred ca v-ati prins deja...

Mai intai sa spun ca imi place sa rumenesc ceapa. Ador ceapa in toate formele si marimile ei. Imi place sa o vad transformand o tigaie intr-un pat plin de arome. Ceapa rumenita pentru mine inseamna acasa, intr-un camin in care exista armonie si lumea iubeste mancatul impreuna. Cand am tavalit si carnatii in ceapa nu m-am putut abtine, invartind in tigaie, sa nu observ cat de sexy sunt. Erau vreo 6. Sfaraiau si ii intorceam pe toate partile, iar ei pareau multumiti. Adulmecam cu nesat aroma de foaie de dafin, patrunjel, carnati si ceapa calita....! In timpul acesta, pe un alt ochi de plita, fasolea se fierbea in a 3-a apa, si eu ma minunam cum poate apa sa transforme bobul de piatra intr-o pasta. Fara sa faca nimic special. Doar imbratisand bobul. Iar el se deschide, se inmoaie, se face tot ce vrea apa. Devine una cu ea. Momentul culminant a fost cand am mixat cele doua continuturi: boabele de fasole albe si moi au primit sosul rosu si gros al carnatilor. Impreuna, da, in sfarsit! Impreuna pentru o ultima transformare: la cuptor vom fi una! Aici, o alchimie la fel de secreta va face sa imprumutam unii de la altii ceea ce suntem: fasolea se va imbraca in sos, sosul va fi carne plina, si impreuna ne vom numi "iahnie de vis".

Pai asta inseamna New Love - Noua Iubire. Sa faci cu iubire ceea ce faci. Sa iubesti ce faci. Chiar fasolea cu carnati!

luni, 27 aprilie 2009

13 zile fara net = rasaduri bune de rosii. FII PAMANT BUN!

N-am plecat din Bucuresti in vacanta asta. Doar in gradina. Dar m-am purtat ca si cum as fi fost departe, caci mi-am propus o pauza voluntara de net. A fost un exercitiu bun si greu. Ciudat sentiment sa evit calculatorul si biroul! Sigur, am furat putin. Razii rapide de pe telefon, sa vad daca nu e "ceva urgent". Cateva minute dupa ce adormeau copiii sau cateva secunde de pe divanul de pe terasa. Totusi, nu m-am apropiat de birou 13 zile si a fost asemenea unei calatorii departe. Undeva in lumea ierbii, a balansoarelor, a salciilor. Am sadit menta si craite, am udat din plin ceapa verde, salata si cimbrul. Am pus 2 feluri de rasaduri de rosii si am incropit araci. In gradina primavara a venit, chiar daca cu vant si ploi dese. E bine, e aer, e cer. Apoi au mai fost vizite prin curti vecine, localuri placute, am ascultat blues live ("Electric Blues Band") in atmosfera colorata, cu familii si copii sub 8 ani, am intalnit oameni vii prin iarba paradisului verde, am dormit mult in vant.

Ce are internetul cu rosiile? Pai rosiile m-au invatat lectiile noi de "New Love" pe care nu le-as fi putut asimila altfel. Ce-au spus rasadurile de rosii: ca pamantul e magic, ca au nevoie doar de apa si iubire si ele cresc. In timp ce sapam, pamantul se bucura, iar eu eram fascinata de el: ce esti? Doar noroi? Te pot tine in mana si framanta. Casa te fac! Da, daca vreau, te fac o casa! Ori un bol. Sau esti uscat si sfaramicios si imi scapi printre degete. Nu te pot cuprinde cu mana, cu mintea, si, uneori nici cu inima, dar tu cuprinzi in tine tot ce vrea sa creasca. Pamant bun! Bun pamant, cum stii tu sa iubesti radacinile, nefacand "nimic". Doar existand acolo, pentru cei ce au nevoie.

Pamant bun. Asa ma vad pe mine si pe tine, cel ce vrei sa cresti ceva pe lumea asta: o idee, un proiect, un copil sau o casa. Fii pamant bun, nu face nimic. Fii casa ideilor si fiintelor pe care le cresti! Fii sanctuar proiectelor tale, lasa-le sa creasca in naturaletea lor!

Sa nu faci nimic decat sa fii pamant! Sa nu fortezi nimic, sa nu intevii in cresterea fireasca a unei idei. Ideile tale (si ale celorlalti) au sufletul lor. Fa cel mai bun lucru pe care il poti face pentru ele: nu face nimic. Lasa-le doar sa creasca in pamantul tau, nu le sufoca prin crestere fortata! Fii acolo unde au copiii tai nevoie, ofera-le cadru, si iubire, si caldura, si nutrienti. Fa-le rost de apa si fii acolo. Atat. Dar nu trage de ele in sus, nu le impinge spre cer, nu le presa cresterea, ele au ritmul lor.

Am invatat asta de la pamant, dar si de la casele pe care le-am construit sau urmarit in cresterea lor. Casele, oamenii, proiectele, ideile, au ritmul lor. Nu poti forta finalizarea unei case, asa cum nu poti forta cresterea unei rosii (vorbim de rosii adevarate, da?) Tot ce poti face e sa fii acolo, atunci cand e nevoie.

Pamant bun, creste-mi rosiile portocalii!

joi, 16 aprilie 2009

UITE DE CE ORICE FAC, CHIAR SI FOTBAL, POATE FI "NOUA IUBIRE"

Povesteam odata la La Atelierul nr 2 - in care ma intalnesc cu cele mai destepte femei din oras (si imprejurimi) ca a te juca cu partenerul tau si cu tine insuti e vital pentru a mentine relaxarea in cuplu. Dar sa nu uitam ca joaca inseamna ceva ce te distreaza, relaxeaza si poate chiar oboseste, dar e oboseala aceea fericita pe care o vezi in ochii copiilor. Asta pana cand fac din joaca un sport performant si zambetul fericit se transforma in incrancenare, tensionarea muschilor la maxim, concentrare absoluta.
Sa ne fie clar: nu am nimic impotriva performantei, am practicat sarituri in apa competitional si e superb sa concurezi. Doar ca m-am oprit atunci cand mi-a pierit zambetul de pe buze.

Aseara am jucat fotbal in Corbeanca "cu baietii". Mai multe aici si aici. Mi-am amintit de ce nu ma mai uit cu placere la fotbalul de la tv, si de de nu il mai consider un "joc". Pentru ca ii lipseste exact acea calitate care il diferentieaza de "serviciu" : placerea. Zambetul de pe buze. De ce nu mai zambeste nimeni cand joaca fotbal? De ce vad doar injuraturi si confruntare, si conflict? De ce singurii care rad sunt, la final, suporterii castigatori care nu au castigat nimic, de fapt? Spectacolul a fost al tuturor, nu? Si al "invinsilor". fotbalistii nu mai zambesc de mult, pentru ca ei nu se mai joaca. Ei joaca doar jocul banului - frumos si el - dar placerea de a juca fotbal a disparut.

De aia imi plac cei ce practica sporturi de placere. Chiar si fotbal. Chiar si karting in doze mici, badminton sau la malai. Nu pot intelege privitul la televizor si falsa senzatie de "a trai" in care se complace telespectatorul. Nu ai un teren langa tine? Chiar nu ai o batatura in care sa dai 3 suturi la poarta? Te asigur ca vei fi de 10 ori mai satisfacut decat daca ia Steluta campionatul (oi fi facut vreo gafa?)

De ce a juca fotbal se inscrie in "Noua Iubire"? Pentru ca New Love inseamna sa traiesti si sa te ridici de pe fotoliu. Sa inchizi chiar si calculatorul si sa incepi sa te misti. Sa joci fotbal cu nesat, sa tragi la poarta cat poti tu de tare, sa iei 2 mingii in burta si sa simti ca traiesti. Sa urli pe teren "Luca nu mai imi spune "mama" pe teren!" si sa faci misto de masculii-tatici cu burtici sexy-de-braila dar care emana transpiratie adevarata si forta si energie. Desi, daca mi-amintesc bine, asta a fost un fotbal cu miros de Givanchy sau alte parfumuri bune.... Mi-e dor de transpiratii cinstite ale barbatilor (nu ma intelegeti gresit, nu mi-e dor sa merg cu metroul, desi...!) de verile din adolescenta in care simteam vantul cum imi usca pelicula de sudoare de pe gat si obraji. Mergeam la tasnitoarea din intersectia de la Slajan, ne udam pe fata si pe gat, treceam unii pe langa altii si ne simteam aerul proaspat de adolescenti sanatosi in vacanta.

Vreau sa incetam razboiul conjugal al telecomenzii, vreau sa fie fotbal prin curti si casnicii!
Transpirati si respirati-va reciproc sudoarea de animale (inca) sanatoase incalzite de soare! Miscati-va! Jucati-va! Jucati fotbal cu toanele si zilnicele conflicte de nimic!
Muscati din soare si aer curat!

SUNTEM TOTI VINDECATORI DE OAMENI !

Altfel nu se poate. De aceea existam: ca sa ne vindecam unii pe altii. E singura meserie pe care o avem fiecare dintre noi. Ne place sa diferentiem scolile pe care le facem, ne place sa diferentiem specializarile in "avocat", "inginer", "arhitect", "literat", "comerciant", "jurnalist", "electrician" si chiar "medic". Sunt variante, parti, segmente ale aceleiasi "scoli de vindecare" pe care o urmam cu totii de cand ne nastem. Adica de cand suntem capabili de a vindeca cu un zambet un batran sau un adult. Si, de atunci, in "scoala vietii, scoala de vindecator", ne mai pierdem din resurse, ne mai atrofiem din intuitie si "ochiul al treilea" nu mai vede, invatam sa ne mintim sufletul, facand o multime de lucruri pe care noi nu le dorim, dar "ei" ne conving ca "ba da". Undeva pe la 30 de ani multi au sansa de a intelege si a-si reaminti pentru ce au venit pe acest pamant: pentru a-i vindeca pe ceilalti, autovindecandu-se. Altii nu isi pierd niciodata constiinta misiunii pe care o au, si chiar daca sunt vanzatori de cico din tata in fiu, unii chiar o fac cu dedicatie si cu zambetul sincer pe buze. Sunt fascinata de oamenii care isi fac meseriile cele mai simple din pura vocatie. Ii vezi ca sunt acolo pentru tine, chiar cand iti intind o paine. Altii nu sunt acolo nici cand te taie cu bisturiul. Mintea si sufletul lor e undeva departe, la rate si masini. Dar cei ce-si traiesc fiecare moment de viata al meseriei lor din plin, ei sunt adevarati vindecatori. Si avocatii sunt acolo pentru a vindeca oameni de a face rau. Cel putin pentru asta s-au dus acolo la pupitru. Si vanzatorii de la chiosc sunt acolo pentru a vindeca foamea, plictiseala sau nelinistea celor ce coboara din bloc pentru a mai lua ceva de rontait. Apoi mai e ceva: vorba, cuvantul spus. Fiecare dintre noi oferim, in contactul cu ceilalti, o vorba. Sau un zambet. Vorba + zambetul acela = vindecare. O mana intinsa cu iubire catre un cumparator, oferindu-i ce are nevoie, fie ea si o napolitana, inseamna vindecare. De aceea ador sa ma plimb prin piata de legume, pentru ca acolo gasesti, in afara legumelor, si alte fiinte pline de viata: pietarii, cei adevarati, majoritatea stiu sa-ti ofere odata cu legumele sau fructele cerute si multumirea ca ai avut un contact uman autentic si prietenos. Pietarul ti-a garantat, eventual, verbal, intr-un mod propriu, ca marfa cumparata este buna si iti va face bine. "Ia si leustean fata mamii, sa vezi ce gust bun ii da!". Oferiti si leustean, da, cand aveti de predat un dosar cu un raport unui coleg, da-ti-i asigurarea ca munca voastra il va multumi, imbracati munca voastra intr-o energie buna care va merge mai departe cu dosarul respectiv. Perfect sau imperfect, va fi mai bine primit asa. Si sa bei bere o poti face cu vocatie.
Undeva in sufletul nostru ne dorim sa avem puteri paranormale, capacitati extrasenzoriale pe care sa le folosim pentru a-i putea vindeca pe cei din jurul nostru. Dar fiecare putem sa facem asta prin meseriile pe care le avem, ORICARE ar fi acestea! Aducandu-le la nivel de excelenta, traind in meseriile noastre ca in cel mai profund moment, ajutandu-i pe cei din jur si lasandu-ne ajutati de ei, ne vindecam reciproc. Chiar si doar de singuratate. Pentru ca AVEM aceste puteri "paranormale": se numesc iubire, zambet, caldura, intelegere, empatie. Uneori sunt folosite foarte rar de catre oameni, in situatii limita, dincolo de normal, de aceea li se spune "paranormale".
Fiti vindecatorii celor din jurul vostru!

marți, 14 aprilie 2009

ATELIERUL NR.2 "NEW LOVE - NOUA IUBIRE " - parteneriat cu 121.ro - "CUM SA TE (RE)INDRAGOSTESTI DE TINE?

7 aprilie - a fost una dintre acele seri fulminante in care simti ca pamantul se invarteste si datorita tie. Si, cand spun "tie", ma refer la : 24 de femei fantastice + 1 barbat adevarat au fost prezenti la Atelierul nr 2 pe care l-am sustinut la sediul 121.ro, lasandu-si iubirea de sine sa porneasca din nou din sufletul lor si, cu ocazia asta, pamantul s-a invartit parca mai fericit.
Continuu sa cred ca orice act de iubire - fie ea de sine sau de altii- e un gest de omagiere a Pamantului acesta, e un gest de celebrare a Universului, a miscarii planetare, a cresterii firului de iarba.
De aceea, ceea ce se intampla la Atelierele "New Love- Noua Iubire" este un act de iubire trait live, este o miscare de rotatie dar si de revolutie pe care o putem face impreuna, si apoi o putem raspandi mai departe, fiecare, in comunitatile in care traim, putem da tonul iubirii.
Intalnirea a fost vie, ochii participantelor au fost din ce in ce mai stralucitori spre finalul intalnirii, pana la urma despre asta este vorba, nu? Despre a fii frumoase si fericite de dimineata pana seara. Am avut mai multa participare din public si, ce este foarte important, am avut un numar de participante care au revenit, ceea ce ma incurajeaza sa imi continuu munca in felul in care am inceput.
Va reamintesc ca intalnirile de la sediul 121.ro au loc lunar, va voi tine la curent si va voi anunta din timp. In afara de aceste intalniri, Atelierele "New Love" pot avea loc oriunde e nevoie de ele.

Va pup si va multumesc pentru o seara minunata!

luni, 6 aprilie 2009

YOU ALL WERE BORN TO BE LOVED!!!

5 ani, nevazatoare din nastere, un inger de copil care canta la pian fara sa o fi invatat cineva vreodata. In orice caz, nu un pamantean.

Ignorati calitatea filmarii si pregatiti-va pentru 7 minute vindecatoare. Va vindeca de orice boala si orice neliniste a sfletului:



Cu aceasta fetita am invatat sa simt un sentiment nou. Nu stiu ce nume, nu stiu cum se cheama lacrimile mele, sunt lacrimi de iubire primita, multa, si noi nu suntem invatati sa primim asa de mult si atat de calitativ. Atat de pur. Fetita asta a venit cu o cisterna de iubire spre noi, insensibilii pamantului acesta, pe care doar un dus de iubire cu presiune maxima, uriasa, ne mai poate trezi!

"You were born to be loved,
And you are receiving that love through your life,
The love from God that started since the begining of your birth,
Becomes connected with us meeting each other."

Se mai indoieste cineva ca Noii invatatori ai Noului Pamant sunt Copiii nostri? Mesajul lor se face auzit in fiecare zi! Lasati-va copiii liberi, lasati-i sa va invete! Nu-i mai ingraditi! Nu-i mai jigniti si umiliti! Lasati-va invatati de copiii vostri NOUA IUBIRE!

TI-A INFLORIT ? MIE DA.

Am cateva lucruri sa va dau azi: un zambet, un gand senin care se propaga mai repede ca vantul de primavara, si vestea ca in week-end mi-a inflorit magnolia. E stirea cea mai importanta din jurnalul meu de stiri. Nimic mai imens si mai vital, nimic mai esential ca faptul anual, si, pentru asta, plenipotential, ca mi-a-nflorit magnolia pentru cel de-al doilea an. Ce tare e Dumnezeu! Oricat ne-am stradui noi sa schimbam lucruri, sa ne luptam, sa ne infruntam, sa ne pacificam, ea tot infloreste. Dumnezeu o infloreste. La timp, atunci cand trebuie, ea isi deschide florile, salcia isi scoate din scoarta groasa frunzele, ciresul si marul la fel, isi lasa moale coaja ca sa se lase strapunsa de mangaierea fragilei frunze.Si totusi, atat de puternica. Blandetea e invincibila, din nou si din nou.

Si mai sunt datoare cu un mic brief al primului "Atelier New Love - Noua Iubire" din Paradisul Verde. Am vorbit despre cum putem iubi mai calitativ barbatii, cum ne putem indragosti de cei de langa noi oferindu-le atentia noastra intr-un mod cat mai autentic dar si valoros. Am vorbit despre renuntarea la "m-am sacrificat pentru tine" si trairea lui "fac asta pentru ca imi place", traim impreuna pentru ca ne place, nu pentru ca ne obliga cineva. Am vorbit despre faptul ca a fi casatorit sau intr-o relatie (oarecum) stabila inseamna o oportunitate de a te distra in fiecare zi. Le multumesc celor prezenti in intima locatie a beauty-salonului Aliks, ii multumesc in mod special lui Calin pentru prezenta lui dar si tuturor doamnelor care ne-au onorat nu numai cu prezenta, cat mai ales cu contributia lor la o seara plina de invataminte pentru toti. Categoric am primit lectii pline de intelepciune de la Manuela (una din fortele aflate in spatele unei persoane foarte publice si foarte active) care ar putea tine oricand prima pagina a ziarelor intr-o tara in care mass-media s-ar ocupa de valori feminine, de adevarate "vrajitoare" ale timpurilor noastre. Ele sunt cele ce transforma ziua de azi si pamantul tern in camin cald si adevarate paradisuri.