vineri, 31 decembrie 2010

Sa aveti o inima linistita in 2011.

miercuri, 18 august 2010

E frumoasa lumea!

E rotunda, se leaga, e unita chiar si-n dezbinarea ei. Totul se leaga in lumea asta, ati observat?

Se leagana, vibreaza, danseaza, respira-ntr-o miscare comuna, se roteste continuu si totul e-mpreuna!

E frumoasa lumea, chiar si cand moare si e distrusa. V-ati gandit oare la durerea unui virus omorat de un antibiotic? Ori la durerea unei celule canceroase distruse de proprii tai anticorpi? Binele si raul se-mpletesc si se schimba in functie de partea in care suntem, lumea e facuta sa creasca, noi dam directiile. Crestem rosii dar omoram "buruieni", aceleasi buruieni pe care altii le cresc in scopuri medicinale. Acelasi cartof iti este medicament azi si toxina maine. Acelasi om e criminal pentru unul si sfant pentru altul.

Dar daca ar disparea adjectivele? Daca bine si rau ar dispare precum frumos si urat, si n-ar mai ramane decat... "toate... sunt!" Sunt asa cum sunt, cum le vedem, auzim, simtim si dorim. Asa cum le experimentam. Lucrurile si faptele sunt, pur si simplu.

Daca adjectivele ar disparea, lumea s-ar opri din judecat lucruri si fapte si ar incepe sa le traiasca.

Lumea e!

marți, 27 iulie 2010

AI PROMIS CA VEI FI FERICIT

Azi e ziua mea, altadata exercitiu de bucurie, dar care azi a inceput intr-o stare diferita. E primul an in care am constatat ca nu e suficient sa fie 27 iulie ca sa ma bucur. Sau oricum nu e asta motivul, ci poate fi oricare altul, chiar si in 27 iulie. Si apoi... ce inseamna 38 de ani? Nu e nici 37, nici 39, ca sa zic ca merg pe 40... Mi-era ciuda ca nu inteleg cifra asta.

Dar apoi m-a sunat mama si mi-a spus ca 38 e frumos: o jumatate si un intreg! Si de atunci ziua mea s-a luminat. Si a inceput sa fie.

Pentru ca uneori e nevoie de un singur gand ca sa ne aducem aminte de ce am venit aici.

O jumatate si dublul lui. Extensie, in fiecare clipa. Despre asta e vorba aici, in viata asta, nu? Despre crestere, si asta chiar asa se face: o celula si regenerarea ei, o parte si apoi un intreg.

Sunt 38 azi, si imi extind gandul de fericire in clipa asta, dubland prin mie fericirea de pe pamant.

marți, 6 iulie 2010

Interviu in revista GLARE





Zilele trecute cei de la revista Glare mi-au luat un interviu cu intrebari aparent simple dar care mi-au placut foarte mult. Ii multumesc Maurei Anghel si Clarei Dima. Imi face placere sa il impartasesc cu voi: http://www.glaremagazine.ro/site/22010/relatii_andreea_stan.php

“Iubirea este una singura, dar noua ne place sa o sortam, sa o prindem in buchete, sa o asezam pe caprarii” - dialog cu Andreea Mihaela Stan, “a Proffesional Dreamer”
de Clara Dima in data de 05.07.2010

Am discutat cu Andreea Mihaela Stan despre iubire, despre vise si despre cum putem sa le vedem implinite. Cum? Invatand sa iubim si sa visam.

-- Ce este iubirea?
-- Iubirea este. Mai mult decat atat nu e nevoie sa stim despre ea. Daca aflam ca este atunci nu mai simtim nevoia sa intrebam ce este.
-- Avem nevoie de iubire? Putem trai in lipsa ei?
-- Nu avem nevoie de iubire. Este singurul fel in care putem trai: IN iubire. Avem nevoie de hrana (uneori), de case (uneori), de haine (uneori), dar nu de iubire. In iubire traim si o facem la capacitatea maxima pe care am trait-o. In orice altceva ai trai, vei cauta mereu fluxul de iubire permanent si etern in care te-ai nascut. Iubirea creste o fiinta sau o casa, o floare sau o relatie. Iar lipsa ei nu duce la ceva, ci duce la CAUTAREA iubirii.

-- Cum trebuie sa iubim?
-- Putem iubi doar fara trebuie. Cand exista trebuie nu mai exista iubire.
-- Putem invata sa iubim?
-- DA! Iar in jurul nostru sunt numai invatatori! De la firul de iarba si randunica ce-si face cuib, de la picatura de roua la soacra ce ne cearta, la vanzatorul de ziare si la seful ce ne cere. Toti ne invata despre noi si despre iubire, in masura in care noi cerem invataturi despre iubire. Asa cum daca ai un ciocan in mana vezi numai cuie in jur, la fel, cand mergi cu intrebarea despre iubire in suflet gasesti in jur numai raspunsuri.

-- Poate fi iubirea de mai multe feluri?
-- Iubirea este una singura, dar noua ne place sa o sortam, sa o prindem in buchete, sa o asezam pe caprarii. Asa cum apa este una singura, dar noua ne place sa ii spunem rau, fluviu, mare, ocean, ploaie, apa de la robinet. Si ambele lucruri sunt adevarate: toate cele de mai sus sunt ape, dar fiecare e diferita, si in puritate si in compozitie. Asa exista si iubiri de mai multe feluri. Ma bucur ca mi-ai pus aceasta intrebare pentru a-ti spune despre ceea ce eu am inventat sub numele Cele 5 degete ale iubirii: Iubirea e de cinci feluri, dupa cum avem cinci degete: degetul mic reprezinta iubirea fata de prieteni si cunoscuti, inelarul este iubirea romantica, pentru partenerul de viata sau de cuplu, cel al momentului, mijlociul este iubirea de Dumnezeu, aratatorul este iubirea fata de parinti, rude, invatatori, profesori, iar degetul cel mare, iubirea fata de noi insine. De aceea ii spune cel mare, desi nu este cel mai mare, pentru ca el terbuie sa fie cel mai solid iar fara el nu putem face mare lucru, nici macar sa ne inchinam nu putem.

-- Iubirea este egala cu dragostea?
-- Iubirea e peste tot in aer, e suficient sa intinzi mana. Pentru mine dragostea este cel mai inalt virf dintr-un lant muntos al iubirii.

-- Cum invatam sa ne iubim mai mult?
-- Renuntand sa ne mai uram trupul sau parti din el, sufletul sau parti din el, mintea sau ganduri din ea ori fapte ale noastre.

-- Cum invatam sa iertam?
-- Exersand zilnic, fara incetare. In fiecare zi Dumnezeu ne ofera prilejuri variate si creative pentru a ierta. Dar noi continuam sa ratam multe dintre ele :).

-- Cum invatam sa visam?
-- Din nou o intrebare superba, pentru ca da, sa visezi este o arta! Meseria mea este aceea de "Professional dreamer", asa ca iti spun: poti visa aiurea sau poti visa profesionist. Un vis este ceva in care crezi cu adevarat si iti doresti din tot sufletul tau. Ceva pentru care ai fugi pana la capatul pamantului ca sa-l realizezi sau macar ai inventa capete ale pamantului ca sa stii ca l-ai parcurs total, ceva care iti insufleteste zilele si noptile in dorinta de a-l infaptui. Un vis adevarat este cel care te trage cu o forta irezistibila, nu ceva de care vrei sa fugi. Un vis se viseaza zi si noapte, un vis se creste, se hraneste, se educa, se modifica, un vis este o fiinta vie ce o porti cu tine si e la dispozitia ta oricand. Poti face ce vrei cu visele tale, iar "a visa" este doar o alegere.

-- De ce ai ales sa lucrezi cu iubire? De ce ti-ai facut din iubire un crez?
-- Pentru ca asa am simtit. Intrebarea "de ce?" se adreseaza mintii, dar tu vrei un raspuns din suflet. Il ai.

-- Cine esti tu, Andreea?
-- Eu sunt cine sunt. Eu sunt o visatoare profesionista, o mama,o sotie, un arhitect din cand in cand, uneori scriitoare, alteori manager, PR sau Zana a Norilor. Mai sunt prietena si iubita. Sunt vesela si trista, sunt mirata si fericita. Eu sunt Andreea Mihaela. Andreea Mihaela Stan

http://www.zananorilor.ro/
http://www.nouaiubire.blogspot.com/

vineri, 25 iunie 2010

UNDA ALBASTRA



Astazi am pictat gandul meu de vacanta. Simt acut sfarsitul de primavara si inceputul de vara si, de mana cu mine si cu norii inchei un an de Ateliere Zana Norilor la gradinita.

Ii multumesc Gabrielei Veres ca m-a inspirat sa scot din mine albastrul si vi-l ofer.

Sa faceti din albastru verde, turcoaz sau mov, ori cine stie ce alta culoare picteaza sufletul vostru. Caci nimic nu se opreste niciunde, semintele de albastru coloreaza in continuare si penelul este nesfarsit. Amplificati, expandati, multiplicati iubirea!

luni, 21 iunie 2010

DESPRE O LUME "MAI BUNA" sau LUMEA E O BICICLETA

Cred ca lumea aceasta e buna asa cum este. Si ea functioneaza impecabil. Daca va uitati bine in jur n-o sa fiti prea socati de afirmatia aceasta, ci o veti intelege exact asa cum este: o afirmatie a unei realitati create de noi, toti, in felul nostru, cu lumina fiecaruia dintre noi.
Nu despre a crea o "lume mai buna" este vorba aici, ci despre a aduce lumea noastra (interioara) buna IN AFARA noastra, pentru a completa si implini lumea aceasta exterioara. Lumea este perfecta. Oamenii perfecti. Faptele lor... discutaibile. Acolo unde este intuneric si durere inca nu a adus nimeni lumina si bucurie. Si acele locuri te asteapta pe tine.
A crede intr-o "lume mai buna" inseamna sa negi functionalitatea acesteia, si a principiului dupa care s-a functioneaza: suntem ceea ce credem. Oare si-ar putea imagina cineva un sistem "mai" perfect?Eu una nu pot. Dar stiu ca pentru aplicarea lui avem nevoie sa mai exersam. O bicicleta e perfecta asa cum este, si, desi multi au incercat sa o imbunatateasca, principiul de functionare al ei a ramas acelasi.
Priviti in jur: exista multi oameni isi irosesc 98% din energie distrugand, contestand, negand. Toate acestea nu fac decat sa consolideze raul contestat. Doar 2% din substanta din care sunt facuti majoritatea oamenilor reprezinta constructie, solutie, idee noua. Cu tot ceea ce te lupti revine mai puternic. Tot ceea ce incerci sa demolezi creste mai sus.
Dar sunt si oameni care fac zi de zi exercitiul de a CREA CEEA CE ISI DORESC. Oameni care reusesc sa fie apropae in toatlitate constructori. Oameni care isi depasesc balcanicul spirit de ironie si autoironie in care au fost crescuti pentru a re-crea, pentru a-si creste si educa spiritul inovativ, cautator de solutii, de bucurie simpla, de elan si idei noi (sau vechi) dar bune. Oameni care cred in ei, in visele lor, in ceva.... ORICE!
Priviti discutiile din jur, din ce in ce mai aprinse, dese, stufoase, pline de detalii: sunt ele o solutie? Aduc ele ceva nou? Ceva ce nu stii? Aduc ele visul tau mai aproape? Orice cuvant spus impotriva visului tau il indeparteaza, orice sunet care vibreaza la unison cu visul tau il apropie.
Folositi-va energia pentru a va aduce visul cat mai repede in fata ochilor. Pentru aceasta, lumea noastra e una perfecta, caci ea functioneaza dupa principiul unic: esti ceea ce gandesti, visezi, crezi. Daca crezi ca nu meriti asa este. Daca crezi ca vei fi acolo, in visul tau, acolo vei fi. Lucreaza cu crezul tau, cu credintele tale, vezi ce cuvinte iti ies din gura uneori automat, renunta la clisee, caci ele iti aduc o viata de cliseu. Spune ce simti. Asculta ce crezi. Crezi.
Lumea noastra e perfecta. Fiind totusi o lume populata cu oameni, este nevoie ca ei sa stie sa o foloseasca. Bicicleta nu e de vina daca pedalezi de-a-ndoaselea si tii ghidonul stramb. Asemenea acestei lumi minunate, bicicleta are reguli simple de utilizare: trebuie sa vezi in permanenta drumul, sa fii atent, sa tii bine ghidonul si sa pedalezi. Nimic mai simplu. Iar lumea noastra e la fel de perfecta ca o bicicleta: trebuie sa fii permanent atent in jur dar focusat catre locul in care vrei sa mergi, sa ai grija sa redresezi orice iesire de pe traseu si apoi sa actionezi. Adica sa pedalezi.
Asa cum toate se regasesc in toate, marele in mic, universul in celula, copacul in samanta, gandul in fractali.
Lumea e o bicicleta, iar tu esti pe sa. Bicicleta e buna. Pedaleaza!

marți, 15 iunie 2010

ALEARGA SI SIMTE-TE! MULT !

Am alergat astazi alaturi de antrenorul meu si-am simtit la maximum mirosul de tei si castani inca in floare. Uneori nu simtim indeajuns si nu respiram suficient. Este necesar sa alergi pana simti ca "iti dai duhul" ca sa fii sigur ca ai respirat suficient de bine, de tare, de mult, de imens in acea zi.
De cand am reinceput sa alerg (se fac vreo 4 luni) antrenamentele imi par foarte asemanatoare cu meditatia. Nu o inlocuiesc dar creaza acelasi sentient de viata, de "Simt!", ori "ma simt!".
Am fost mereu contrariata de expresia "ma simt bine!" pentru ca ea spune cu totul altceva decat ne-am obisnuit sa exprime. "Ma simt bine" are acceptia de "simt o stare de bine" dar a "te simti bine" inseamna de fapt sa ai contact perfect cu corpul si emotiile tale, sa iti simtii muschii, sa iti auzi respiratia, furnicaturile, sa simti fiecare parte a corpului tau. Desi cei mai multi dintre noi abia se cunosc cu corpul propriu, ei folosesc de multe ori aceasta expresie ca un inlocuitor de "nu simt nimic deranjant".
Acum 2 saptamanni cand am alergat prima mea cursa de 10 000 m mi-am amintit de aceasta expresie, in contextul in care Stelian (un antrenor de exceptie, haruit pentru meseria asta) imi pune mereu intrebarea "Cum te simti?". Cum ma simt? Ma simt bine, ma simt mult, simt viata din mine!
Atletismul si meditatia sunt cele 2 fatete ale aceleiasi actiuni: fie ca opresti corpul si mintea aproape de tot, fie ca ii dai sa faca maximul pe care il poate, spiritul tau curge la fel de liber in acest timp.
Asa ca va invit sa stati si sa va simtiti, in meditatii de 5 , 10 sau 20 de minute, depinde de cat curaj si motivatie aveti sa opriti motorul mintii, sau, daca nu puteti, alergati. Alergati cat va tin picioarele, alergati la maxim, alergati vulcanic in reprize scurte fara sa apucati sa respirati pana cand veti simti nevoia sa inspirati toata viata si iubirea din lumea asta!
Va amintiti cum miroase viata?

luni, 14 iunie 2010

SUNT ABSOLVENTA A SCOLII CERULUI

Cineva m-a intrebat zilele trecute pe acest blog daca sunt calificata in a-i invata pe oameni ceea ce ii invat, citez: "Anonim: Hello, one question: do you have any qualification in what you are teaching these people? Because in my contry , if you don't have a degree as psychologist, for exemple, you might be held responsable for possible negative outcomes".
Iata raspunsul meu:
De-a lungul timpului am avut multi profesori, invatatori si invatati care mi-au dat sau doar aratat ce stiu ei, predandu-mi direct sau invatandu-ma sa ma invat singura. Unii dintre ei mi-au dat diplome si licente, altii nu. Cei care mi-au dat diplome nu mi-au dat si experienta necesara, desigur, si totusi am practicat meseriile respective pentru simplul fapt ca credeam ca pot (arhitect, jurnalist, regizor). Nu sunt psiholog si nici psihoterapeut. Formarea mea accelerata in dezvoltare personala a inceput acum 8 ani cu carti, cursuri si formari alese dupa cum am simtit ca am eu nevoie. Profesori, invatati si invatatori mi-au oferit din stiinta si iubirea lor fiecare dupa cat a putut sau cat am putut eu duce. Unii dintre ei mi-au dat licente, altii nu. Cei din urma nici nu aveau cum sa imi ofere, avand in vedere ca nici ei nu aveau diplome. Unul dintre ei chiar a fost omorat pe cruce de catre cei care i-au contestat calificarea. Ei aveau nevoie ca el sa fie autorizat de institutiile vremii pentru a fi Invatator.

Am mai avut si am inca multi alti profesori care nu imi pot oferi diploma. Si asta pentru ca ei inca nu stiu sa scrie, acesti invatati avand intre 0 si 7 ani. Totusi ei ma stampileaza in fiecare zi cu cate un sarut sau o mie, si cei ce vor cu adevarat vad pe obrajii mei apostilele lor de nesters.

Daca v-as prezenta diplomele mele oare ati crede in mine sau in ceea ce spun, voi cei care puneti aceasta intrebare? Ma intreb dar stiu singura raspunsul. Vreti o dovada ca ceea ce spun despre iubire este... adevarat? Dar inima pentru ce o aveti? E doar o pompa pentru voi? Ok, dar aveti grija cu ea, s-ar putea sa va faca surpriza sa va indragostiti (de oameni in general, sau chiar de tot ce va inconjoara) si zau ca nu stiu de la cine o sa obtineti autorizatie pentru asta. Totusi, daca cineva vrea sa ma faca sa ma simt responsabila pentru ca s-a indragostit de viata, sunt de acord, asa va fi!

Nu am diploma nici de parinte, si totusi de 8 ani cresc copii care nu vin cu instructiuni si, mai mult de atat, dupa ce te obisnuiesti cu ei ca bebelusi devin copii, se transforma apoi adolescenti si tot asa. Si pentru nici unii nu suntem calificati/autorizati/diplomati! Totusi eu, alaturi de celelalte milioane si miliarde de parinti ii crestem si ii invatam sa fie oameni. Asta mi se pare chiar mai "periculos" decat sa inveti adultii despre iubire: sa inveti copiii despre a fi oameni si despre iubire. Oare pe parinte cine il invata sa fie parinte? Si ce autorizatie ar avea sa faca asta (sa invete despre)? Va spun eu cine, desi unii nu stiti sau nu credeti, oameni ca Mihaela Zaharia (parenting.ro) care nu doar s-au intrebat, ci chiar au gasit solutii pentru a-i invata pe parinti sa fie parinti. Daca ar fi doar dupa experienta, unii dintre voi ar putea crede ca parintii cu 8-9 copii sunt cei mai in masura sa predea meseria de parinte, nu? Si totusi cata nevoie de ajutor au tocmai acei parinti! La fel, despre iubire ar tebui sa invatam oare de la cei care stiu sa iubesca cel mai mult sau de la cei care au iubit cei mai multi oameni? Si cu ce s-ar masura asta, caci voi aveti nevoie de cifre, grade si metode de apreciere.

Copilul e altfel, e un suflet aparte... e diferit.

Eu vorbesc despre iubire cui vrea sa ma asculte. Copil sau adult. Daca vreti sa ma ascultati sunteti bineveniti.
Salcia din gradina, trandafirii pe care ii intalnesc sau picaturile de roua din iarba toate acestea sunt invatatoarele si invatatorii mei. Da, Ei alaturi de toti ceilalti profesori ai mei ma autorizeaza la infinit si vesnic pentru a vorbi despre iubire. Asa cum am mai spus o spun si acum: fiecare om inatalnit in calea mea este profesorul meu si elevul meu. Sunt elev si profesor si eu, ca si tine si facem schimb de invataturi in cadrul fiecarei intalniri dintre noi doi.

Va invit sa absolvim impreuna Cursurile pe care Soarele ni le preda zilnic, Luna in fiecare noapte si Aerul in orice clipa. Va invit sa Iubiti si invatati de la Nori in orice moment in care va ridicati privirea spre cer, caci "Scoala Norilor e Cerul" - dupa cum spunea profesoara mea Sara, in varsta de 5 ani. Iar Cerul nostru e in suflet, "precum in Cer asa si pe Pamant" - cum in suflet asa si in afara lui sa facem!
Cu iubire!

marți, 1 iunie 2010

Stiu ca ma suni ca sa imi spui ca ma iubesti

Oricine ma suna, o face pentru a-mi spune intr-un fel sau altul ca ma iubeste. Acum stiu asta.
A fost o vreme in care mi-era frica, chiar groaza de telefon. Putea fi cineva care sa imi ceara ceva ce nu am, ce nu stiu, ce nu pot... Mi-era atat de frica de sunetul telefonului incat ma bucuram in zilele in care nu ma cauta nimeni. Nu mi-era frica sa iau decizii, cat imi era sa NU POT servi pe cel ce suna.
Dar acum stiu: cand suna telefonul e mereu cineva care ma iubeste. Imi cere sau imi da ceva, pentru ca ma iubeste. Daca ma cearta este pentru ca isi doreste sa fie mai (bine) iubit de mine, deci din nou pentru ca ma iubeste. Daca imi reproseaza ceva este pentru ca ma iubeste atat de mult incat isi doreste ca si eu sa fiu capabila sa ii ofer acelasi fel de dragoste. Daca ma injura este pentru ca si-a inchipuit ca ma poate iubi atat de mult incat sa ne indragostim nebuneste. Daca ma intreaba ceva este pentru ca iubeste raspunsurile mele.
Asa ca acum stiu, orice telefon este o declaratie de dragoste si ma bucur chiar si cand sunt 40 pe zi. La fel de mult ca atunci cand sunt 2 pe zi. Inseamna ca au primit si primesc toti toata iubirea pe care am trimis-o. Si se bucura de ea.

joi, 13 mai 2010

IN FIECARE ZI NE INTALNIM CU ACEIASI 4 OAMENI

Iti multumesc, Te iert, Iarta-ma, Te iubesc.

Despre asta e vorba in fiecare zi. Nu atat lucrurile pe care le faci impreuna cu oamenii cat starile de reparatie, vindecare si armonizare cu ei. Oamenii din jur - parti din Univers care sunt aici pentru a-ti raspunde la intrebari.

Exista doar 4 oameni cu care te intalnesti in fiecare zi. Si acestor oameni ai sa le spui 4 mesaje diferite. Iata-i:

1-Oamenii cu care faci lucruri frumoase, sau iti fac bine: "-ITI MULTUMESC!"
2-Oameni cu care te intalnesti si iti fac rau pentru ca tu sa inveti sa ierti (deci iti fac bine): "TE IERT!"
3-Oameni pe care ii intalnesti pentru a le face rau (cu voie sau fara voie) SI astfel dandu-le sansa (sa invete) sa ierte: "- IARTA-MA!"
4-Oameni cu care ai terminat de iertat, te-au iertat, i-ai iertat, v-ati dezlegat si tot ce ramane intre voi e.... iubirea. "TE IUBESC!"

In fiecare zi ne intalnim cu acesti 4 oameni, uneori de mai multe ori pe zi. Oamenii care nu primesc mesajul potrivit revin in viata noastra cu aceleasi situatii pana cand ne hotaram sa ii dezlegam cu "iarta-ma", "te iert" ori "multumesc". Si chiar cu "te iubesc".

Veti intreba, probabil, ce fac cei singuri, care stau acasa la ei si nu se intalnesc (aparent) cu nimeni. Ei bine, si ei se intalnesc de fapt cu aceiasi 4 oameni. Chiar acasa la ei.

marți, 4 mai 2010

LASA-I SA SE BUCURE DE TINE !

Este mantra cu care m-am trezit astazi.

In fiecare dimineata caut un gand - ori ma cauta el pe mine - impreuna cu care ma trezesc. Iar cel de astazi a fost unul pe care il astept de multa vreme.

Astazi lasa-i sa se bucure de tine! Si de tot ce esti! Permite-le sa o faca. Zambeste la gandul ca este inca o zi in care vor avea prilejul unic si irepetabil de a fi in preajma ta. Poate si maine vor fi cu tine, dar tu vei fi altfel maine si ei se vor bucura altfel de tine. Esti o persoana irepetabila in fapte si vorbe.

Lasa-i sa se bucure de tine si de tot ceea ce oferi. Un sfat, o invatatura, o felie de paine sau un alt ceva facut de/prin tine. Ceea ce oferi este nu numai obiectul cat sursa lui, faptul ca vine din tine.

Asa ca lasa-i astazi sa se bucure de tine! Toti te asteapta insetati de ceea ce poti tu sa le oferi, chiar daca uneori este doar prezenta ta calma langa ei.

Lasa-i sa se bucure de tine, in timp ce tu bucura-te de gandul bucuriei lor!

duminică, 25 aprilie 2010

O casatorie reusita este cea incheiata printr-un divort

Un articol al Casandrei Bischoff postat pe Facebook m-a incitat sa dau niste raspunsuri care s-au transformat la randul lor in articol.

Intrebarea la care Casandra raspundea era (citand revista Psychologies) "Cat de importanta mai este institutia casatoriei in zilele noastre?". Raspunsul mi-a placut, caci vorbea despre relatiile constiente si despre cresterea personala intr-o relatie in 2.

Prilej pentru mine pentru a spune ce cred despre casatorie si mai ales despre divort: ei bine da, pentru mine o casatorie reusita este cea incheiata printr-un divort. Partenerii au invatat ceea ce era de invatat unul de la celalalt si au pornit mai departe fiecare pe drumul lui. Eliberati de invatator, de dependenta, gata sa isi asume un nou profesor sau sa continue singuri. Orice alta casatorie - cele in derulare adica - sunt sub semnul intrebarii, cata vreme nu stim cum se termina. Daca un partener moare intr-o casatorie, atunci el lasa inca o lectie in urma, celuilalt. Sa ramai casatorit o viata este ca si cum iti doresti - si poate ai nevoie - sa nu se termine niciodata scoala... :)

Vreau sa se termine cu "drama" divortului. Stiu ca este dureros, l-am trait si ma bucur pentru asta acum, desi atunci parca ma calcase trenul in timp ce frana in gara, chiar in conditiile in care eu am declansat procesul respectiv. Divortul este un cuvant urat, el nu spune decat despre rupere, moarte (a relatiei) dar nimic despre renastarea ulterioara, reinvierea, schimbarea ce vine. Oamenii vorbesc despre divort ca si cum nu mai stiu sa numere dupa cifra 5 sau dupa 6, dar zilele si trairile nu se opresc niciodata.

CASATORIA ESTE ATUNCI CAND NU MAI FUGI. Nici la mama, nici la o prietena. Nici atunci cand nu mai stii ce sa faci si nici atunci cand lectiile sunt atat de grele incat iti doresti sa abandonezi de tot scoala asta. Te casatoresti atunci cand iti asumi ca n-o sa mai pleci cand ti-e greu. Ca promiti sa lucrezi cu tine, cu partile tale intunecate, atunci cand ele ti se vor deschide in fata de catre partener si copii, ca o carte cu poze. Cu poze frumoae si urate, desigur, dar sunt ale tale. Cand esti convins(a) ca poti face asta, inseamna ca esti gata sa fii casatorit pentru o perioada indelungata. Si fiecare noua descoperire - i se mai spune si cearta, da, cearta conjugala -
este de fapt o sansa la a-ti lumina inca o parte intunecata a ta.

Se vorbeste despre "singuratatea in doi" versus "singuratatea de unul singur" dar se doreste de fapt a se exprima un unic fapt cat se poate de adevarat: in fata propriilor tale umbre esti intotdeauna singur. Si asa si trebuie sa fie. Uneori te mai tine de mana un profesor, dar 1 + 1 va trebui sa inveti mereu si in fiecare zi cat fac. Si vei scriie rezultatul cu mana ta, zilnic. Uneori 1+1 fac unul, atunci cand ea este insarcinata si functioneaza ca un singur trup. Sau atunci cand el si ea au un orgasm simultan iar uneori au placerea si bucuria de a avea chiar unul comun. Alteori 1-1 = 2. Atunci cand ea naste un copil si astfel, ea fara unul devine doi. Sau atunci cand ratiunea ei nu este pusa in slujba inimii ei, iar minusul e o declaratie de razboi ratiune / simtire ce duce la un intern razboi conjugal.

Razboiul conjugal nu este intre ea si el, cat intre cele 2 minti ale noatre, intre cele 2 idei ale noastre: nevoia naturala de a ne iubi neconditionat si vocile mintii noastre cea prea-mult-judecatoare. Un razboi ce emana, desigur, in exterior, declansandu-le pe cele cu cei din jur.

Eterna dilema "sa fiu singura cu un el" sau "sa ma uit la ce film vreau eu seara" este una falsa. Nu programul tv e problema cat faptul de a accepta si a ne BUCURA ca suntem SINGURI in ambele situatii. Si acesta este cadoul cel mai serios pe care l-am primit. Suntem liberi sa ne rezolvam singuri fricile, nevoile, sa ne depasim credintele limitative. Sa ne urmam dorinta de evolutie. Este alegerea noastra daca o facem cu un el - acelasi zi de zi in casa noastra - sau cu mai multi, diferiti, succedandu-se mai lent sau mai rapid. Femeile care au avut mai mult de 3 relatii serioase stiu perfect ca partenerii pe care i-au ales nu sunt, de fapt, atat de diferiti pe cat ar parea de la distanta. Stim perfect sa ne alegem un anume tip de profesor care ne va scoate in lumina exact acele rani pe care vrem sa le vindecam. Este alegerea noastra daca vom intelege ca fiecare om pe care il intalnim este un profesor si un partener conjugal cu care traim casnicii "reusite" pret de o conversatie la un ghiseu ori timp de o zi de munca la un proiect.

Aaaa... te-ai casatorit dar vrei sa vezi si cum e la clasa cealalta? Vrei sa vezi ce preda profu' ala simpatic de la a XII-a C? E ok, mergi si vezi ce se intampla. Asuma-ti riscul sa ramai corijent prin faptul ca te va abandona vechiul profesor, dar incearca - daca asta este ceea ce iti doresti. Partea cea mai interesanta pe care o vei descoperi este ca si la noul profesor notele le iei tot tu. Raspunsurile le dai tot tu. Si chiar daca el este mai indulgent la inceput caci vrea sa te recruteze, in scurt timp vei vedea ca materia este exact aceeasi. Si singurul care o va parcurge esti TOT TU.

Este motivul pentru care nu mai visez la "ce-ar fi daca?". Exceptam, desigur, cazurile extreme - si mi-a fost dat sa cunosc in ultima vreme cazuri de violenta conjugala despre care mi-e greu sa si scriu - cazuri in care abandonul profesorului nebun devine act obligatoriu de salvare. Exceptam si cazurile in care elevul isi depaseste profesorul dar dorinta lui de evolutie este mai mare decat anticipase initial, astfel incat are o nevoie imperativa sa isi caute un nou maestru. Acestia sunt elevii (elevele?) care cauta sa faca performanta, si cautarile lor au un scop precis: ei /ele vor deveni la randul lor profesori si acest lucru este o fericire mai mare pentru ei decat fericirea de a avea un partener stabil.

Daca m-as mai casatori, cu experientele pe care le am si informatiile pe care le detin acum despre casatorie? DA! Chiar si a mia oara, daca e nevoie. Casatoria este atat de distractiva incat Bundy si Seinfeld la un loc nu fac cat o seara impreuna. Si serile acelea pot fi zilnice. Telenovela de acasa intrece orice asteptare, e live si e personalizata cum nu se poate mai bine pe profilul tau emotional, mental, etc. Spectacolul este acasa, mereu. Pentru asta m-as casatori si recasatori oricand - daca ar fi cazul.

Daca as recomanda cuiva sa se casatoreasca? NU! Nu poti recomanda un spital, chiar daca te-ai simtit foarte bine dupa operatie! Pentru unii vor fi mai potrivite poate, medicina alternativa, samanismul sau o originala si proprie cale de vindecare. Ma amuz amar cand sunt invitata la nunti si botezuri, nu-mi mai vine sa zambesc fals nici macar miresei pentru ca nu cred ca vreunul dintre participantii la ritual stie ce urmeaza. Incerc insa sa invat de la miri inconstienta, puterea de a te arunca in gol, credinta ca va fi bine. O astfel de credinta este o lectie importanta de reinvatat zilnic. Si unii dintre ei chiar vor avea casatorii reusite. :)

Asadar... traiasca casatoria! Si traiasca necasatoria! Dar mai ales traiasca autocunosterea, in orice forma vom alege sa o experimentam. Totul este atat de liber, atat de ofertant in ambele situatii, de ce sa avem toti aceeasi parere? S-au dat pareri la toti, deci bucurati-va de ceea ce credeti si mergeti mai departe!

Deci, nu mai cautati casatorii fericite. In schimb traiasca mariajul fericit... acela intre mintea si inima noastra!

vineri, 23 aprilie 2010

ORGASM

Cand am vorbit prima oara despre orgasmul meu cu o prietena eram deja tare batrana, aveam vreo 21 de ani. I-am spus ca nu am avut orgasm cu un barbat, mai degraba o promisiune a trupului meu. Ea s-a mirat foarte tare si m-a intrebat: "Cum? Nu iti dai drumu' ??" Aha, m-am gandit, deci e un ceva pe care trebuie sa il pornesc eu, ceva ce trebuie sa curga din mine dar numai daca ii dau eu drumul. M-am simtit tare vinovata ca nu stiu unde e butonul pe care trebuie sa il apas ca sa "dau drumu' " la acel suvoi, lichid, solid sau fluid ce ar fi trebuit in mintea mea sa fie un orgasm in 2.

Mai apoi, cand am vazut CE si CUM este, am inteles ca nu era vorba de a da drumul la ceva din tine, cat la a-ti da drumul tie cu totul in ceva. La a te arunca cu toata fiinta ta intr-un necunoscut spatiu, intr-o necunoscuta fericire. In a avea incredere in orice urmeaza dupa. In a te abandona in placere. "A-ti da drumul" avea acum un cu totul si cu totul alt inteles, el devenind pasul pe care il faci inainte de aruncarea in gol sau in plin, si nu ceva ce trebuie sa dai din tine, chiar si cand simti ca nu ai.

Da, in stare de constienta totul este si se petrece in interiorul nostru: frumusetea, emotiile, senzatiile, gandurile, starile noastre. Si totusi orgasmul este "a fi cu tot intregul sau partialul tau intr-un imens altceva". Infinit.

Probabil ca "a-ti da drumul" inseamna pentru un barbat tot "o aruncare intr-o necunoscuta". O fiinta pe care o stii dar poate nu o cunosti, sau macar o parte din ea o vei cunoaste cu adevarat atunci cand iti vei da drumul propriei esente in ea.

Pentru femei, abandonarea e una dintre caile de a obtine orgasmul in 2. Poate de aceea barbatii prea puternici, prea imperativi, care emana masculinitate exacerbata nu au oferit decat foarte rar un orgasm serios unei femei. Atunci cand partenerul emana o forta bruta in fata careia te crezi mult prea slaba iti va fi greu sa simti puterea unui orgasm. Nu esti si nu poti fi pregatita pentru asta. Doar barbatul care protejeaza fara a inspira frica, cel alaturi de care te simti gata sa gresesti linistita, sa faci prostii, sa fii tu insati si sa stii ca nu te judeca decat cu iubire este cel alaturi de care te poti abandona. Pentru ca si noua ne place sa facem prostii (orice ar insemna asta) si sa fim acceptate si iubite in continuare.

A te simti in siguranta langa un barbat inseamna sa fii sigura ca abandonand-ti total fiinta si trupul in spatiul vostru comun, atunci in el si cu el se vor intampla lucruri extatice. A te simti in siguranta si a avea orgasm impreuna cu un barbat inseamna sa ai curajul si nebunia de a te arunca in gol in orice urmeaza, a-ti da drumul intr-un necunoscut de senzatii; cu incredere si credinta totala. Ca poti deveni ceea ce esti: energie pura, element si intreg, micro si macro in acelasi timp, sus si jos, le fel si diferit, spatiu fara timp. Esti ceva prin care se intampla ceea ce esti.

A avea orgasm inseamna sa-ti dai drumul in iubire.

Pentru fiecare dintre noi etapele prezente de schimbare - fie ele sociale, profesionale, personale - inseamna uneori astfel de aruncari in gol.

Dati-va drumul!

Abandonati-va cu credinta si incredere!

Invatati sa inotati in noua voastra fiinta!


marți, 13 aprilie 2010

DESPRE NOUA IUBIRE



Instructiuni: utilizati-va inima cand ascultati. Orice alt organ dauneaza receptarii sanatoase.

joi, 8 aprilie 2010

INVIERE & UPGRADE

Anul Nou Pascal inseamna inviere. Daca ne-a fost pe buze in toate aceste zile ar fi frumos sa ne fie si in suflet macar o inviere mica.

Dar cum facem sa ne inviem sufletul in fiecare primavara? La computer e un pic mai simplu, avem butoanele de "disk cleanup", "disk defragmenter" si multe altele pe care nu le stiu. Pentru copii am inventat o guma magica ce sterge din minte imaginile neplacute vazute in cursul zilei, astfel incat visele sa ramana frumoase.

Dar noi? Noi cum ne inviem sufletul primavara? Doar praful sters pe dupa canapelele oboselilor noastre nu ajunge. Dar daca stergem geamurile si ferestrele catre viata ? Asta incepe sa sune bine. Ne putem da jos praful de pe ochelarii cu care vedem viata in gri, putem lustrui irisii ochilor nostrii pentru a avea mai multa claritate in decizii, dam cu un pic de lumina pe perceptii si incet-incet totul capata o rezolutie noua. Mai multi pixeli, mai colorat, contrast mai bun al imaginii.

Ma gandeam sa inventez si pentru adulti un astfel de instrument. NLP-ul a creat deja vocabularul si frazele cu care iti poti seta viitorul. Dar cred ca nu conteaza in ce fel arata instrumentul tau - ai destula imaginatie pentru a-ti inchipui tot ce doresti.

Iar ceea ce doresc eu acum este sa dezinstalez programele vechi ale sufletului meu, sa updatez cu versiuni sau programe noi benefice anului 2010. Este felul in care sufletul meu invie primavara asta.

Iar azi inventez un instrument pentru DEZVĂŢ. El se numeste "Uninstall my shame" iar metoda mi-a fost sugerata de Sara mea. La cei 5 ani pe care ii are mi-a spus ca, inainte de toate, trebuie sa "rup invatatura"! DA! Asa e! Intai trebuie sa identific invatatura veche la care vreau sa renunt, apoi sa o "rup" - termenul mi se pare foarte potrivit - si abia la urma sa instalez noul program. Noua invatare.

O multime de rusini am pe care vreau sa le rup: de exemplu azi am mancat o maslina murata cu migdala si, muscand din ea, migdala a sarit direct pe masa. A fost amuzant dar imediat dupa asta ma si imaginam facand un astfel de gest la un dineu oficial si ma vedeam incarcata de rusine. Asa ca primul lucru pe care vreau sa-l "rup" este rusinea de a manca in public asa cum mananc. Apoi cea de a face gesturile pe care le fac, le am, miscarile trupului meu - nimic din toate astea nu mai vreau sa fie vreodata rusinoase pentru mine. De ce altceva imi mai este rusine? De cunostintele putine pe care le am in anumite domenii, de experienta mea mica in altele, de lipsurile pe care nu mi le-am acoperit atunci cand am ales altceva. Ce mai dezinstalam? Programele de rusine in fata juriilor, judecatorilor, sefilor si a oricaror comisii care ne evalueaza. Parintilor, desigur. Caci oricat ne-am detasa de ei, oricat ne inchipuim pe picioarele noastre privirea mamei si a tatalui o simtim in noi in momentele marilor impliniri personale. De fapt dezinstalez rusinea in fata oricarui partener, caci orice persoana intalnita este un judecator activ al persoanei si faptelor noastre. si mai ales rusinea in fata mea.

Dezinstalez programele de rusine de dupa betii, petreceri prea lungi si vorbe spuse "aiurea". Dezinstalez programele de rusine a uitarii (am uitat de ziua cuiva important, am uitat cum il cheama pe colegul de liceu cu freza bros-depeche, am uitat cum il cheama pe cel cu care tocmai am dat mana, am uitat cat bine mi-ai facut, am uitat ce trebuia sa spun, am uitat sa-ti dau banii, am uitat...!) Toate aceste uitari nu ar fi atat de grave daca nu ar fi dublate de rusinea nationala. Un popor rusinos, ce mai! Dau click si uninstall pe "sa-ti fie rusine ca-mi vorbesti asa!" si pe "sa-ti fie rusine pentru tonul pe care il ai!". Majoritatea lectiilor romanesti educationale vin la pachet cu un sentiment de rusine, cu un doliu prea lung al faptelor "rele", cu concentrarea atentiei pe fapta, nu pe solutie.

O astfel de mentalitate ne face sa pierdem teren in fata lumii, nu doar in fata noastra. Mentalitatea rusinii ne face sa pierdem pana si meciurile de fotbal si fotbalul in general, acela pe care l-am iubit si eu, trait in fata televizorului alaturi de familie sau prieteni. Cum sa castige o echipa rusinoasa? Cum sa castige 11 baietei jenati de propria lor existenta si secondati de 20 de milioane de pesimisti, de sfiosi, de concentrati pe pierdere, pe esec, pe situatii de ratare? Cum sa castigi cand ti se spune de la 3 si pana la 60 de ani "sa-ti fie rusine!" (ca ai varsat cana, ca ai vorbit urat, ca existi, ca respiri, ca tusesti, ca ragai, ca nu dai mana, ca nu deschizi portiera, ca ai penis, ca nu ai penis, ca vrei, ca nu vrei, ca mananci, ca nu mananci). La primul gol primit rusinea noastra adanc inradacinata in spiritul romanesc isi face aparitia si ca o zana rea ce imbraca totul in deziluzie, pierdere, "nenoroc"...

Vreau sa nu confundam lipsa de rusine cu nerusinarea. A jigni intentionat e diferit de a face o gresala.

Si vreau sa nu confundam rusinea cu smerenia. Rusinea e distructiva, smerenia e un echilibru care te conduce catre solutii, constient de implicatiile faptei tale. Smerenia este responsabilitatea de a fi victorios dar si acceptarea infrangerii cu increderea ca nu esti invins, doar ai pierdut o batalie.

Dezinstalez rusinea mea si cu ea pe cea nationala. Nationala de fotbal sau de handbal sau de orice. In sport se vede extraordinar mentalitatea unui popor. De aia joaca afara doar acei putini romani care nu sunt doar tehnici si talentati ci mai au o calitate: au fost crescuti in respectul de sine. Le-a fost sadita de mici increderea in ei.

Dezinstalez rusinea-mi proprie. Multumesc pentru ea - probabil m-a salvat de la mult penibil, lasandu-mi doar o doza cu care ma simt confortabil :).

Si ce punem la loc?

ACCEPTAREA. Aceeptarea faptelor asa cum sunt ele si apoi concentrarea pe solutii pentru situatile ce merita schimbate / reparate.

Dau click si instalez acum noul program. Sunt asa cum sunt, fac fapte bune si rele pentru cei din jur, repar ce am gresit dar nu imi e rusine. Sunt asa cum sunt. Sunt tot ce sunt, iubesc ceea ce a facut Dumnezeu, ma iubesc cum sunt.

Salvez.

Si ies.

Afara, sa invii in jurul meu.

miercuri, 31 martie 2010

MA ACCEPT SI MA IUBESC ASA CUM SUNT

Primavara aceasta e diferita de altele pentru ca nu m-am indragostit de un barbat, de un copac, de un obicei, ci de mine.

Azi imi voi dedica un articol intreg, asa cum nu am facut de aproape un an; pentru ca iarna aceasta lunga mi-a dat o senzatie de lipsa, dar nu imi lipsea altceva decat propria mea atentie asupra mea.

Imi place saptamana aceasta pentru ca simt in fiecare zi cum las sa se disipe tot ce nu imi mai trebuie in anul acesta - de la haine, pantofi, obiceiuri, prieteni alaturi de care am ajuns la un final de drum impreuna - e o senzatie acuta de golire pentru a face loc umplerii cele noi, a viei primaveri.

Sigur ca doare sa tai crengile firave ale ciresului, sigur ca se face o intreaga mizerie in jurul trunchiului si tu esti singurul ce trebuie sa o arda sau sa o duca la un gunoi. Dar apoi mugurii explodeaza si vezi ca foarfeca ce taie de fapt da drumul sevelor noi sa urce mai bine, in crengi anumite, in ramuri potrivite pentru inaltare, pentru rod bogat.

Primavara aceasta e diferita pentru ca e momentul sa imi raspund la intrebarea cat de mult ma accept, cat de mult ma iubesc. Am privit deseori oameni care nu se accepta nici 50% fara sa imi pun intrebarea care e procentul meu. Da, stiu ca ma ador in partile mele luminoase, cu ele ma inteleg de minune, dar azi vreau sa imi iubesc si colturile fara lumina. Imi terbuie macar o lumanare ca sa ajung acolo, dar sunt hotarata sa dau jos paienjenii si sa imi privesc cu drag chiar si urile mele.

Caci da, mi-am urat o multime de locuri din corp, din suflet, din minte, din exprimari. Si azi vad ca ele mi-au folosit macar pentru a tine intregul sa nu se destrame.

De azi le iubesc si imi sunt chiar simpatice fricile mele, auto-critica, felul meu de a fi, de a nu fi, de a spune, de a retine.

Cand alergi cat poti de tare langa lac, privind ratele salbatice si simtind cerul deasupra si in fata ta devine simplu si clar ca nu exista nici un loc intunecos in noi, doar colturi in care nu ne-am aruncat suficient privirea.

Si privirea mea e lumina. Ca si a ta!

De aceea te invit in primavara ta sa dam foc impreuna la tot ce nu putem sa luminam cu privirea.





vineri, 26 martie 2010

Barcarola de primavara

Un mesaj pe care l-am primit astazi de la Neale Donald Walsch si cateva minute de pian m-au inspirat sa ne aduc aminte - mie si tie - ca suntem datori in fiecare zi sa scoatem nocturnele si barcarolele din noi. Nu e o bagatela, dar poate fi una.

Precum sculptorul dezveleste ingerii inveliti in marmura asa si noi avem zilnic dalta cuvantului, a tastaturii, a gestului cu noi. Si ea nu este spre a lovi sufletele intalnite, ci numai pentru a scoate la lumina sculpturile din noi.

In fiecare zi avem de oferit celor ce ne construiesc ziua o reprezentatie de mare clasa. Pe acceea caut-o in tine si ofer-o, cea mai stralucitoare parte a fiintei tale. Sonatele si ariile din sufletul tau isi asteapta randul, sunt uneori inghesuite atat de tare incat ti se poate inrosi gatul.

Da drumul simfoniei din tine cu eleganta dirijorului, ridica-ti bagheta in ritmul si felurile potrivite astfel incat cele mai tari aplauze de la finalul zilei sa fie ale tale.



miercuri, 10 martie 2010

CAT DE MARE ESTE BUCURIA PE CARE O POTI SUPORTA?

Hai razi, razi de mine si de tine si spune-ti tie ca esti in stare sa suporti ORICE bucurie. Dar stii ce? Nu te cred. N-ai fost invatat cu bucurii zilnice, cat mai ales cu rigle peste palme. Nu stii sa te bucuri de dimineata pana seara, asa ca nu imi spune ca poti sa te bucuri pana la Dumnezeu si inapoi.

Si totusi...

Daca, sa zicem, tot ce ti-ai dorit vreodata se va intampla maine? Te rog, creioneaza in imaginatia ta absolut tot ceea ce iti doresti sa se intample minunat pentru tine: salariul EXACT pe care il doresti, munca superba pe care vrei sa o faci, cea care iti PLACE cel mai mult, profilul partenerului pe care il vrei, bucuriile pe care vrei sa le traiesti alaturi de el, felurile in care experimentati impreuna fericirea, TOT. Te rog sa incepi sa iti desenezi si imaginezi toate domeniile de viata ASA CUM LE VREI. De la cel profesional, social, personal, al relatiei de cuplu, al familiei, cel al relatiei cu prietenii, pana la domeniuil relatiei cu mediul, cu Divinitatea. Tot. Imagineaza-ti viata ta PERFECTA in toate aspectele ei, oare cum ar arata?

Si, daca ai inceput, te intreb... CAT POTI FACE ASTA? 3 minute, 4? Hai ca poti, stiu ca poti sa visezi macar 5 minute inainte de primul gand negativ de genul "nu pot face asta, nu sunt in stare de cealalta, nu merit sa primesc 2000 de euro pe luna".

Hai cu mine. Dar nu 5 minute, ci ora intreaga. Sau chiar o viata intreaga, printre picaturi, pe la semafoare, printre muncile tale, viseaza exact ce iti doresti. Si NIMIC din ceea ce nu iti doresti. Doar ce intentionezi sa faci, sa ai, sa fii.

Hai cu mine. Impreuna vom exersa zilnic visarea. I'm a Proffesional Dreamer, uite, scrie acolo in dreapta, sub poza. Credeai ca stii sa visezi profesionist? Da, e usor sa ai un vis de nota 7. Mai sunt cativa care viseaza de 8, hai, de 9. Dar eu iti spun, poti visa de 10! Mereu!

Accepti ca poti face un proiect bun, bunut, prostut, dar nu accepti ca poti sa imbunatatesti felul in care VISEZI? Viseaza CE VREI, nu ce nu vrei! Viseaza cu sarg, viseaza perfect, proiecteaza-ti viata intr-un mod in care nu l-ai facut niciodata pana acum: fara autoironie, cu curaj si cu increderea ca POTI FACE ORICE. Dar chiar ORICE, stii? Fara frica. Poti invata orice meserie noua iti doresti, poti schimba ORICE din viata ta, poti incepe ORICAND sa faci ceea ce iti doresti si iti place sa faci.

Viseaza la maxim. Viseaza la infinit, in infinitul care esti si iti desfasori existenta, TU nu ai limite!
Viseaza enorm. Viseaza TOT! Tot ce poti visa nu are limite, iar tu te opresti la nu pot? Asta tot ce POTI sa visezi?

Admite pentru o zi - adica azi si zi de zi - ca esti tot ce vrei sa fii. Imagineaza-ti apoi bucuria CEA MAI MARE pe care o poti avea. Traieste-o 5 minute in tine, ca si cum s-a intamplat. SE VA INTAMPLA!

....

Dar promite-mi ca nu mai crezi despre tine ca poti suporta orice bucurie... nu e asa, inca. Daca ai primi MAINE macar jumatate din ceea ce iti doresti cu adevarat, ai tremura o zi intreaga din tot trupul si nu ti-ai reveni 2 zile. Asa ca ANTRENEAZA-TE de pe acum!

Antreneaza-ti musculatura EMOTIONALA (care e foaaaaaarte pregatita pentru furii si certuri, dar nu si pentru IMENSE BUCURII). Iti spun: daca vrei sa vina la tine, simuleaza-le inainte, fa un "snur" inainte, fa repetitii cat poti de detaliate, altfel nu vei putea suporta imensa bucurie ce-ti este harazita!

Viseaza TOT ! Atinge-ti limitele, atinge-ti propriul INFINIT!

Cat de mare este BUCURIA pe care o poti suporta?

NU SUNTEM VANZATORI !

A fi vanzator - o meserie prea putin apreciata. Cu cartea mea in brate ma plimb pe la diverse vitrine, unele dintre ele ma ajuta si o expun, altele nu, si eu merg mai departe.

Oricine am fi, avem in fiecare zi ceva de vanzare: serviciile noastre, produsele noastre, zambetul propriu. Le vindem in fiecare clipa si ne primim banii pe loc, mai tarziu sau lunar. Uneori deloc. :) Se intampla sa facem si barter.

Sunt zile in care cumparam lucruri pe care le folosim, alteori le luam cu noi si aflam abia acasa ca au fost un spam bine ticluit.

Desi suntem vanzatori, NU este o lume comerciala. Suntem doar oameni in cautarea oamenilor potriviti. Ii cautam cu nesat pe cei carora li se asorteaza produsul nostru, cantecul nostru, cursul nostru, pantoful ce il cream. Ii cautam cu ardoare sau i-am gasit deja pe cei carora sa le oferim mintea noastra, inteligenta de bussines, capacitatile noastre de a face lucruri bune. Cand i-am gasit ne straduim sa ii pastram, sa le dam produse noi, fie ele rapoarte de lucru, exceluri, fuste sau carti, paine sau promisiuni de viata mai buna. Orice avem la schimb, suntem de fapt in cautarea oamenilor. Orice am face, suntem in permanenta intr-o emisiune proprie pentru al carei rating ne folosim intregul talent. Chiar si vanzatorul de la semafor de "coperti taloane noi" are strategia lui, si este una dintre cele mai eficiente. Publicitate multa, directionata exclusiv catre publicul tinta, expunere buna, mai prost cu vitrina si cu customer service-ul. Chiar si sotia ce creste pruncii "stand acasa" isi ofera serviciile unui public extrem de firav si mic ca numar, dar care ii este extrem de fidel, sunt fanii ei si toate produsele pe care le ofera ea ajung exact la cumparator.

Desi toti vindem si cumparam NU suntem vanzatori, nu suntem comercianti. Suntem doar cautatori de suflete ce vibreaza la fel ca noi!

Cand te duci maine la "serviciu" nu uita ca aduci un mare serviciu lumii. Prin ceea ce faci. Uita o clipa ca meseria ta se numeste avocat, functionar, manager, quality management controller, account manager, editor, copywriter, director de vanzari.... esti doar un suflet in cautarea sufletelor care se potrivesc serviciului pe care il vinzi tu. Tu, unic detinator al talentelor tale, esti singurul capabil sa iti oferi aceste servicii intr-un mod personal, doar al tau!

Vanzari bune sa ai si audienta maxima, cautator de suflete!

duminică, 7 martie 2010

PLAYING WITH MY SOUL



Am ascultat aseara pentru prima data piesa si am vibrat la unison cu ei inca de la primul refren. Atata energie si iubire intr-un cantec nu am mai simtit de mult.

Iubirea nu e un vis! Nu conteaza cum faci sa vina la tine, printr-un cantec sau o poezie, printr-o intalnire a privirilor ori privind intalnirea dintre 2 suflete! Important este sa o LASI sa vina la tine. Sa ii dai voie sa cresca si sa se dezvolte, e singurul lucru pe care il stie iubirea! Si singura menire pe care ar trebui sa o aiba muzica.

Nu conteaza in ce fel ITI ADUCI AMINTE cata iubire iti poate umple sufletul ori cata poti genera lumii prin existenta ta, important e sa cauti acele surse si sa lasi iubirea sa circule... Poate fi un ochi de apa pe o alee sau o melodie care desface tot ce ai incercat sa blochezi in ani, poate fi un nor in forma de inima sau o iarna prea lunga care te face intr-o duminica insorita sa alergi in Herastrau cat poti tu de tare, pot fi doar baltile in care ai intrat in fuga ta nebuna si aerul care ti-a curatat pentru prima data cu adevarat plamanii insetati... de iubire!

Iubesc aceasta piesa pentru tot ce a trezit in mine, pentru energia fantastica a Paulei si pentru privirea indragostita (de muzica?) a lui Ovi care a stiut sa scoata din sufletul femeii minunate de dincolo de pianele duble unite o melodie comuna a sufletului. Bravooo!! Vreau sa castigati!!!

miercuri, 3 martie 2010

DACA NU TI-AR FI FRICA, CAT DE MULT AI IUBI?

Aseara am tinut al 9-lea Atelier New Love - Noua Iubire la sediul comunitatii femeilor senzationale 121.ro. Ca orice femei senzationale, unele dintre ele au venit insotite de barbati extraordinari care au vorbit despre ei si iubirile din ei. Surpriza serii a fost un cuplu superb aflat la a 3-a... tinerete. Am aflat cum s-au cunoscut si recunoscut acum multi-multi ani, si le multumim pentru ceea ce ne-au impartasit.

Mai iintai vreau sa ii multumesc Danielei Lucia Nistor pentru inspiratia adusa acestui atelier.

Ce e iubirea pentru tine? Am cautat fiecare raspunsul propriu la intrebare si ne-am lasat purtati de visul de a iubi intr-o lume in care fiecare iubeste cat vrea, cat poate, pe cine poate.

Apoi am pus intrebarea: daca nu ti-ar fi frica, tu cum ai iubi? Cati, cate, in ce fel, in ce moduri, cat timp si cu cata libertate ai iubi, daca nu ti-ar fi frica? Nici de o ea, sau un el, nici de reguli ori canoane, nici de pierderi. Daca nu ti-ar fi frica de faptul ca ai putea pierde ceea ce ai acum - un partener, o familie, o pozitie sociala, alta profesionala, prieteni - oare cum ai iubi?

Daca ti-as spune ca nu ai pierde NIMIC din ceea ce ai acum, oare cum ai iubi oamenii din jurul tau? De cati te-ai indragosti?

Probabil ca ai iubi respirand si ai respira iubind. In mod sigur ai fi constient ca fiecare particula de aer iesita din tine este mai mult decat un aer, este aur. Doar o litera distanta.

Improspateaza Universul cu parfumul tau, parfum de TINE.
Ce e iubirea, pentru tine, decat tu insuti, respirand?



miercuri, 24 februarie 2010

IUBIREA DEZGHEATA

...chiar si trupurile trecute prin lunga iarna...














(foto: Luca, undeva in gradina)

marți, 23 februarie 2010

Miercuri seara la INLIGHT - Salon de Frumusete Interioara.... about love!

Pentru cupluri, de data asta. Ne vedem miercuri la ora 18.00 cu voi 2 pentru o seara cu si despre iubire. Si cu noi 3, gata de a experimenta si premia iubirea impreuna cu voi:

-Clara Toma - metoda "Espere"
-Luminita Baltaretu - "Asculta-ti corpul!"
-Andreea Mihaela Stan - "New Love - Noua Iubire"

Va astept inscrierile la
andreeaeaici@gmail.com


Click pe afis pentru detalii!

sâmbătă, 20 februarie 2010

LIBERA, A NIMANUI, A TUTUROR

Iubirea este o emotie libera in Univers. Ea nu poate fi in posesia noastra, dar ne putem impartasi din ea oricand, oricat. (Danilun)

marți, 16 februarie 2010

DACA NU PE TINE, ATUNCI PE CINE?

Daca nu te-as iubi pe tine, ma intreb atunci pe cine? Daca nu tu esti persoana care merita, atunci cine?



(foto: undeva in Africa, apartinand cuiva al carui nume nu il stiu dar pe care il iubesc pentru aceasta fotografie fie ea si superphotoshopata)

duminică, 14 februarie 2010

Mai putine cuvinte...

...mai multa iubire.

De aia nu mai scriu atat de des. Pentru ca va tin ocupati din iubirile voastre prezente sau viitoare.

Eu vreau sa citim mai putin si sa iubim mai mult. Sa scriem mai putin si sa imbratisam mai mult. O biblioteca intreaga nu face cat un sarut!

Asa ca nu fugiti de litere, dar fugiti spre saruturi! Cautati-le pe tot parcursul zilei, de la inceputul ei, pana a doua zi dimineata. Pe cine sarut azi? Ce saruturi voi primi azi? Asa sa va incepeti zilele si noptile si fiecare gand sau plan sa tina cont de asta: pe cine sarut azi? pe cine sarut la sfarsitul acestui proiect?

Da, stiu, putem saruta o litera sau un cuvant, dar nu acum... Acum e vremea de iubit.

Le-am facut pe toate celelalte si le vom mai face. Acum e vremea de iubit in pace.

joi, 11 februarie 2010

Neale, azi.....

"In aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea sa stii ca alegerile s-au terminat, voturile s-au numarat si tu esti castigatorul.

Nici macar n-a fost o cursa stransa, pentru ca toate voturile din Rai sunt pentru tine. Numeni nu te poate infrange, si nimeni n-o va putea vreodata. In aceasta campanie, ai fost declarat invingator cu mult timp in urma.

Asa ca... te poti opri din alergat. Relaxeaza-te. Respira. Este o majoritate covarsitoare de voturi. Tu ai fost acceptat.

Ultimul lucru care a mai ramas de facut este ca tu sa afli. Ai aflat? Daca da, atunci o vei experimenta.

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch"

luni, 1 februarie 2010

ATENTIE! O LUME IN ALUNECARE!

Dar poti? Chiar poti sa nu franezi cand simti ca pierzi controlul?

Unul dintre cele mai pretioase sfaturi pe care le-am primit iarna aceasta a fost "cand iti place accelereaza, cand nu, incetineste. Dar nu frana! Doar asa mentii controlul!" Nu era deloc polei pe afara cand am primit acest sfat, doar in viata mea patinau bine anumite roti si mi-a placut extrem de mult descrierea de mai sus.

Chiar asa. Cand e polei, dispare o coordonata pe care o cunoastem si pe care ne sprijinim: nu mai suntem lipiti de pamant, nu mai suntem cu picioarele pe pamant. Totul parca o ia razna, acceleratia e inutila iar frana un dezastru. Tot ce mai poti folosi este volanul. Directia.

Poleiul este un exercitiu perfect pentru cei care vor sa experimenteze pierderea controlului. El cere abandonarea cunostintelor pe care te-ai straduit cu multa ravna sa la inveti si resetarea catre reguli noi, cel putin temporar: nu frana cand te simti in pericol! Daca lumea noastra ar fi de polei, toti ne-am adapta, nu-i asa? Am fi experti in alunecari, am avea masini dotate cu patine, am exersa pana cand ne-am simti confortabil.

Asa e si cu schimbarile majore din jurul nostru. Fie ca sunt ele sociale, geografice, financiare ori spirituale. Pare ca nimic nu mai e "controlat" cand, de fapt, ne indreptam spre o lume in care vom da dreptul naturii si legilor ei sa ne conduca miscarile. Vom da voie ghetii/vietii - cu sau fara vointa noastra! - sa faca noile reguli. Vom avea mereu volanul in mana spre a ne indrepta catre directia propusa, vom avea in continuare frana si acceleratie, dar ele nu vor mai fi folosite precum stiam, ci in maniera noua, diferita. Adio viteza mare pentru rezultate superficiale. Adio graba in defavoarea calitatii. E vremea vitezelor mici si a atentiei mari. Atentie! O lume in alunecare! Mentineti-va orientarea sau schimbati lent directia!

Asadar, ochii mariti si calca tandru pedala. Si, mai presus de orice, nu frana brusc! Doar incetineste cand simti mai bine ca cel-ce-a-preluat-controlul-e-mai-mare-ca-tine.

Si nu uita: volanul e la tine!

joi, 28 ianuarie 2010

TU FACI ISTORIE. CU BLANDETE.

Chiar acum, respirand, scrii istoria catre fiul tau si fiica ta. Catre colaboratorii din jur si catre colegi, prieteni si rude. Fiecare gest al tau face parte din istorie.

Tu esti spectacol. Tot ceea ce faci reprezinta minunea care esti. Felul in care ridici bratul aratand spre fereastra sau modul in care privesti catre cer este unic. Mersul tau - stii! - iti apartine doar tie. Orice gest faci, e un adevarat spectacol. Pana si la tastatura scrii intr-un fel in care nimeni nu o face. Esti spectacol! bucura-te de ceea ce oferi!

Esti unicitate si originalitate mai ales atunci cand nu te straduiesti deloc. Forma gurii tale nu o are nimeni. Felul in care buzele tale se impletesc in cuvant sau ofteaza, felul in care ti le atingi pentru a aminti celor din jur ca ele se saruta este irepetabil. Mai presus de orice, zambetul tau nu il are nimeni.

Cele mai puternice lucruri izvorasc din blandete si blandetea ESTE invincibila (Stephane Audguy).

Blandete, tandrete, gest incet, soapta, cuvant spus din inima. Inima nu striga. Inima spune clar, dar la volum mic. Daca inima ar striga, ar insemna ca se simte slaba.

Doar cei slabiti sau cei care si-au pierdut increderea striga. Cei infricosati mai ales.

Vorbeste astazi in soapta, poti? Hai sa nu spunem soptit, dar la nivelul cel mai bland si incet al vocii tale. Ca si cum te-ai adresa unui copil de cateva luni ce abia s-a trezit. Vei vedea atunci forta pe care o ai. E forta inimii tale.

Tu esti blandete.

Ce ne impresioneaza? Un munte de om imbratisand tandru o femeie subtire ca un fir de iarba. O echipa de pompieri scotand un copil dintr-o casa arzand. O femeie cedanad dorintei de a striga, si, in loc, lasandu-si lacrimile sa curga. Asa esti si tu: un "pachet de muschi" fie ei intelectuali, fizici, verbali pus in slujba celor din jur. Vorbeste incet, astfel forta actiunii tale este si clara si tintita.

Toate lucrurile in care inca nu stii ca esti puternic sunt in inima ta.

Puterea e forta exprimata prin blandete.


marți, 26 ianuarie 2010

RECOMANDARE MEDICALA

Pentru sanatatea dumneavoastra, faceti sex in fiecare zi minim 30 de minute.

Propun ca aceste cuvinte sa fie scrise pe retetele tuturor medicilor catre pacientii cu orice boala.

duminică, 24 ianuarie 2010

CERTURILE SUNT BUNE

Tot ce n-am iertat ne apare iar in fata ca inca o sansa la iertare. Tot ce n-am iertat tatalui meu sau partenerilor mei vechi, imi apare in fata ca experienta in relatie cu sotul meu. Toate micile/marile/uriasele certuri sunt gheizere care izbucnesc de la o mocnita oala a trecutului pe care am tinut-o fierband in tot acest timp.
Asa ca el nu are nici o vina. Eu sunt o biblioteca de gheizere. El este cititorul din biblioteca, si, in cautarea supapelor proprii, le desfunda pe ale mele.

Tot ce apare a mai aparut candva. Acum vine ca o noua sansa la iertare.

Tot ce apare a mai fost pe spirala experientiala, temporala - asta daca timpul ar fi liniar, dar noi stim ca e simultan, nu? Asa ca tot ce experimentezi acum si nu iti place, a mai fost candva pe acelasi arc al spirale. De ierti acum se iarta toate celelalte de la nivelurile inferioare, si mai ales toate cele pe care ar fi TREBUIT sa le experimentezi in viitor daca nu ai fi iertat azi.

Asa ca iarta azi ce ti se pare imposibil de iertat, si niciodata in cale n'or sa'ti mai apara.

Iarta'l pe el, pe ea, pe tine, si n'ai sa le mai dori nici tu pe ele si nici invers.

Azi l-am iertat pe al meu sot pentru ca face economie de diverse lucruri in casa. Iertandu-l il iert si pe tata pentru ca face acelasi lucru cu mama de zeci de ani, l-am iertat si pe bunicul ca strangea cureaua acolo unde o durea pe bunica mai tare, l-am iertat si pe Decebal pentru ce o fi facut el acolo. De aia cred ca fie-miu n-o sa se mai certe cu nevasta-sa, macar pe chestia asta.

Am incheiat un cerc, dar cate mai sunt oare? Probabil tot atatea sanse, de aia nu-mi mai e frica de propria mea furie. Grecii antici spuneau ca certurile sunt portaluri catre schimbari de destine, stiam definitia asta dar abia acum am inteles de ce. Certurile sunt sansa de a schimba destinul trecut si viitor, si sansa asta vine numai in prezent, acolo unde vin toate. Conditia este sa intri pe poarta, nu sa te uiti la ea racnind unul la altul.

De aceea cred: CERTURILE SUNT BUNE. Dar numai daca faci pasul in momentul in care vezi ca poarta s-a deschis. Si ea se deschide cu o secunda inainte de a se porni cconflictul verbal declarat. Acea secunda DOAR TU o recunosti. Asa ca nu, certurile nu sunt bune! Doar oportunitatea lor, te-ai prins.

duminică, 17 ianuarie 2010

E DUMINICA. MUNCESTE!

Buna, zi. E(sti) duminica. O numim duminica, de fapt. Nu "se" lucreaza, nu "se" spala. Nu "se" munceste. Si ar fi ultima oara cand folosesc expresiile astea, fie si intre ghilimele.

Nu munci. Asculta vocile. Slow down. Incetineste mult de tot pana se opreste. Timpul.
Intra inauntru. Mai adanc. Acum lucreaza. Lucreaza in interior. Munceste chiar mai mult decat de obicei!

E duminica, munceste. O sa iti placa.

joi, 14 ianuarie 2010

ODA SOTULUI

Cu precizie de chirurg, sotul deschide fiecare rana. Cu talent de prestidigitator, sotul face sa apara tot ce a ascuns sotia prin sertare secrete bine inchise ale sufletului ei.

V-ati intrebat, poate, de ce pare totul asa ...ciudat, dupa casatorie, nu? Si de ce oare tocmai sotzii sunt cei care ne ranesc cel mai tare? Sigur ati observat! Sigur ati observat ce travaliu devine casatoria, poate chiar din prima zi a pactului oficial.

Demersul pe care il fac acum se aplica la fel de bine si sotiei. Ea are aceleasi talente, aceleasi meniri si misiuni in fata sotului ei. Dar eu voi vorbi in numele sotiei, si voi veti percepe aceste lucruri indiferent in ce parte a iubirii sunteti.

De ce ii alegem pe tocmai ei, pe ACESTI parteneri ai nostri? De ce nu pe altii? Nu poate fi doar indragostirea, e usor sa te indragostesti, trebuie doar sa vrei. E ceva in plus atunci cand alegi un partener de viata, si, dincolo de instinctul "cu acest barbat as face copii frumosi" mai e ceva. Cu acest barbat "vreau sa merg mai departe in evolutia mea". Cumva e acelasi lucru, nu?

Si atunci, ce inseamna "evolutie in 2"? Va amintiti, poate, la Atelierele New Love de anul trecut vorbeam despre "Casatoria ca UN TRAINING ZILNIC IN DOI". Dar este chiar mai mult decat atat: Casatoria este un ASIDUU training ACCELERAT de dezvoltare personala! Priviti-va relatiile! Partenerii vostri va arata in fiecare secunda ceea ce iubiti la voi, ceea ce urati, ceea ce va sperie, ceea ce va doare! Va arata direct si exact punctul in care AVETI NEVOIE SA LUCRATI!

Uneori suntem suficient de imbecili sa nu ne cunoastem deloc, sa nu stim nimic despre noi inciferent cat de mult pretindem ca ne-am stii. Si atunci, ei vin si ne arata cu precizia unui varf de indicator: AICI te doare!!!! AICI ai nevoie de evolutie si transformare.

Un numar semnificativ de doamne din jurul meu mi-au povestit cum sotii lor le dezumfla sistematic visele. Asa credeam si eu despre sotul meu, cand, incantata de o idee noua, creativa, ii povesteam si primeam un ac drept in balonul proaspat umflat. Ma infuriam, desigur, ma simteam NESUSTINUTA, il credeam neimplicat, il acuzam ca nu E in visele mele! Dar dragul de el era CHIAR acolo! Mai mult decat atat, imi arata PUNCTUL SLAB al visului meu, pregatindu-ma sa nu mi-l arate altii, cu mai multa durere pentru mine.

ASCULTATI-VA SOTII! Ascultati-i cu mare luare aminte, si ceea ce va doare la ceea ce spun, fiti sigure ca e o ALTA temere a voastra pe care ei tocmai o despacheteaza, vi-o arata (uneori fara sa stie!).

ASCULTATI-VA PARTENERUL! In vorbele lui veti gasi propriile voastre puncte slabe. AVETI CURAJ si deschideti arhivele cu deziluzii, corectati-le, imbunatatiti-le cu sfaturile date sub forma de critici dure, si ALERGATI MAI DEPARTE IN IMPLINIREA VISULUI VOSTRU!

Partenerii vostrii vad uneori mai bine ca voi ceea ce dati voi "la spate". Multumiti-le ca va fac sa plangeti. Invatati din plansul vostru ceea ce aveti de schimbat la voi, si umflati-va panzele mai departe, cu forte mai pline, spre VISUL VOSTRU!

Folositi tot ce vine spre voi in avantajul vostru si al proiectului vostru.

Folositi-va de partenerul vostru ca de cel mai IMPORTANT aliat, mentor, profesor DESPRE VOI!

Sa ne traiasca partenerii, fie ei prieteni, iubiti, soti. Si sa vedem in gura lor adevarul despre noi, in continuare. Sa fiti si voi, la randul vostru, profesoare bune. Asa cum sunteti!

Cu precizie de chirurg, sotul stie sa deschida fiecare rana. Dar ea nu ne-ar durea, daca nu ar fi existat acolo inaintea lui...

joi, 7 ianuarie 2010

ION - CEL IUBIT DE DUMNEZEU

Buna dimineata Ion si Ioana, colorata sa va fie inima voua, celor ce purtati acest nume, ori el va poarta pe voi prin vreme!
Am realizat pentru aceasta zi un desen pe care l-am intitulat "John's heart" si, prin el, va urez sa fiti iubiti de partenerii vostri, de familiile voastre si sa iubiti chiar mai mult decat o fac ei pentru voi. La multi ani!

miercuri, 6 ianuarie 2010

luni, 4 ianuarie 2010

CARE E VITEZA GANDULUI TAU?

La multi ani, alergator prin vise, sa nu te opresti nici din alergat, nici din a ne spune despre lumea pe care o strabati. Azi mergeam cu masina cu 100/h pe un drum cunoscut, facut zilnic, si dintr-o data am inceput sa zambesc. Mi-am dat seama ca noi toti percepem mai mult farmec al vietii la o anumita viteza "V=?", specifica fiecaruia. Exista o anumita viteza la care simtim totul cu sufletul mai deschis: pentru unii e viteza pasului, a plimbarii lejere, pentru altii e goana cu 200/h pe un asfalt, pentru altii e viteza caderii in gol printre nori, sau a catorva noduri marine, printre ape; ori e viteza cu care vantul mangaie fatza, flutura o vela ori suiera printr-o casca de motociclist; pentru altii e undeva la 10km/h, viteza pasilor in alergare. Acolo undeva la viteza ideala timpul nostru sta si e egal cu noi. Acolo exista un loc spatiu-timp in care timpul nostru intra in acord cu timpurile altora sau chiar a mamei-pamant si nu ai cum sa nu zambesti cand esti acolo. Acolo timpul nostru intra parca in pamant, acolo e un loc in care pana si gandul are o alta viteza sau nu exista deloc. La multi ani, voi, alergatori sau plimbareti, zburatori sau plutitori, cei ce v-ati oprit putin sau cei ce tocmai incepeti... un nou drum!

Pentru voi, in fotografie, un inger venit direct din nori, in gandul meu de Zana Norilor si de acolo in leaganul din curte, prin mainile mele...

vineri, 1 ianuarie 2010

UN NOU NECTAR




Buna dimineata Anule cel nou, clipa cea noua!

Imi pun sufletul in dimineata ta exersand sa-mi pun sufletul in fiecare clipa a acestui an. Sa percep fiecare minut pe care-l va avea acest an o dimineata a sufletului meu.

Buna dimineata, Clipa Noua si inceput de Iubire Noua!

Freamat de entuziasm si Stiu, Simt si Vad, Aud ca fiecare lucru este nou, altfel, diferit. Pentru ca nu exista 2 lucruri la fel, nici 2 trairi, emotii, sentimente nu pot fi la fel. Si ma imbat de senzatia ca tot ce vine din acest moment (si din oricare) este absolut Nou, netrait inca de mine pana acum.

Beti din secundele voastre nectar de prospetime! Fiti voi nectarul si paharul si, desigur, bautorul!

S-aveti pofta.... de IUBIRE!