luni, 4 ianuarie 2010

CARE E VITEZA GANDULUI TAU?

La multi ani, alergator prin vise, sa nu te opresti nici din alergat, nici din a ne spune despre lumea pe care o strabati. Azi mergeam cu masina cu 100/h pe un drum cunoscut, facut zilnic, si dintr-o data am inceput sa zambesc. Mi-am dat seama ca noi toti percepem mai mult farmec al vietii la o anumita viteza "V=?", specifica fiecaruia. Exista o anumita viteza la care simtim totul cu sufletul mai deschis: pentru unii e viteza pasului, a plimbarii lejere, pentru altii e goana cu 200/h pe un asfalt, pentru altii e viteza caderii in gol printre nori, sau a catorva noduri marine, printre ape; ori e viteza cu care vantul mangaie fatza, flutura o vela ori suiera printr-o casca de motociclist; pentru altii e undeva la 10km/h, viteza pasilor in alergare. Acolo undeva la viteza ideala timpul nostru sta si e egal cu noi. Acolo exista un loc spatiu-timp in care timpul nostru intra in acord cu timpurile altora sau chiar a mamei-pamant si nu ai cum sa nu zambesti cand esti acolo. Acolo timpul nostru intra parca in pamant, acolo e un loc in care pana si gandul are o alta viteza sau nu exista deloc. La multi ani, voi, alergatori sau plimbareti, zburatori sau plutitori, cei ce v-ati oprit putin sau cei ce tocmai incepeti... un nou drum!

Pentru voi, in fotografie, un inger venit direct din nori, in gandul meu de Zana Norilor si de acolo in leaganul din curte, prin mainile mele...