SUNTEM TOTI VINDECATORI DE OAMENI !

Altfel nu se poate. De aceea existam: ca sa ne vindecam unii pe altii. E singura meserie pe care o avem fiecare dintre noi. Ne place sa diferentiem scolile pe care le facem, ne place sa diferentiem specializarile in "avocat", "inginer", "arhitect", "literat", "comerciant", "jurnalist", "electrician" si chiar "medic". Sunt variante, parti, segmente ale aceleiasi "scoli de vindecare" pe care o urmam cu totii de cand ne nastem. Adica de cand suntem capabili de a vindeca cu un zambet un batran sau un adult. Si, de atunci, in "scoala vietii, scoala de vindecator", ne mai pierdem din resurse, ne mai atrofiem din intuitie si "ochiul al treilea" nu mai vede, invatam sa ne mintim sufletul, facand o multime de lucruri pe care noi nu le dorim, dar "ei" ne conving ca "ba da". Undeva pe la 30 de ani multi au sansa de a intelege si a-si reaminti pentru ce au venit pe acest pamant: pentru a-i vindeca pe ceilalti, autovindecandu-se. Altii nu isi pierd niciodata constiinta misiunii pe care o au, si chiar daca sunt vanzatori de cico din tata in fiu, unii chiar o fac cu dedicatie si cu zambetul sincer pe buze. Sunt fascinata de oamenii care isi fac meseriile cele mai simple din pura vocatie. Ii vezi ca sunt acolo pentru tine, chiar cand iti intind o paine. Altii nu sunt acolo nici cand te taie cu bisturiul. Mintea si sufletul lor e undeva departe, la rate si masini. Dar cei ce-si traiesc fiecare moment de viata al meseriei lor din plin, ei sunt adevarati vindecatori. Si avocatii sunt acolo pentru a vindeca oameni de a face rau. Cel putin pentru asta s-au dus acolo la pupitru. Si vanzatorii de la chiosc sunt acolo pentru a vindeca foamea, plictiseala sau nelinistea celor ce coboara din bloc pentru a mai lua ceva de rontait. Apoi mai e ceva: vorba, cuvantul spus. Fiecare dintre noi oferim, in contactul cu ceilalti, o vorba. Sau un zambet. Vorba + zambetul acela = vindecare. O mana intinsa cu iubire catre un cumparator, oferindu-i ce are nevoie, fie ea si o napolitana, inseamna vindecare. De aceea ador sa ma plimb prin piata de legume, pentru ca acolo gasesti, in afara legumelor, si alte fiinte pline de viata: pietarii, cei adevarati, majoritatea stiu sa-ti ofere odata cu legumele sau fructele cerute si multumirea ca ai avut un contact uman autentic si prietenos. Pietarul ti-a garantat, eventual, verbal, intr-un mod propriu, ca marfa cumparata este buna si iti va face bine. "Ia si leustean fata mamii, sa vezi ce gust bun ii da!". Oferiti si leustean, da, cand aveti de predat un dosar cu un raport unui coleg, da-ti-i asigurarea ca munca voastra il va multumi, imbracati munca voastra intr-o energie buna care va merge mai departe cu dosarul respectiv. Perfect sau imperfect, va fi mai bine primit asa. Si sa bei bere o poti face cu vocatie.
Undeva in sufletul nostru ne dorim sa avem puteri paranormale, capacitati extrasenzoriale pe care sa le folosim pentru a-i putea vindeca pe cei din jurul nostru. Dar fiecare putem sa facem asta prin meseriile pe care le avem, ORICARE ar fi acestea! Aducandu-le la nivel de excelenta, traind in meseriile noastre ca in cel mai profund moment, ajutandu-i pe cei din jur si lasandu-ne ajutati de ei, ne vindecam reciproc. Chiar si doar de singuratate. Pentru ca AVEM aceste puteri "paranormale": se numesc iubire, zambet, caldura, intelegere, empatie. Uneori sunt folosite foarte rar de catre oameni, in situatii limita, dincolo de normal, de aceea li se spune "paranormale".
Fiti vindecatorii celor din jurul vostru!