Vreau astazi sa ii multumesc prietenului meu Viorel Copolovici. Datorita lui am inteles ceva foarte important pentru mine, si anume cat de mult iubesc mancarea si gatitul. Si cata fericire iti poate da gatitul cu placere, sa faci show din bucatareala. Gatesc de vreo 15 ani, dar in ultimii 10 mai abitir. La 4 oameni in casa oricata pizza ai comanda, tot ai nevoie de 4-5 feluri pe saptamana. Plus ca fiecare copil are preferintele lui, asa ca mai ales in vacante, vreau - nu vreau gatesc. Iar uneori nu vreau. De multe ori nu am starea pentru asta, mai ales cand devine repetitiv (!). Dar Copolovici mi-a adus aminte prin ceea ce face, prin povestile lui dintre condimente, cata placere poti gasi in gatit. Si ii sunt recunoscatoare pentru asta. Pe blogul lui poti saliva doar din poze - tot ce vedeti acolo e gatit de el (si debarasat de Doamna lui, va spun din surse sigure!) - dar felul in care imbraca mancarea in vorbe transforma totul in spectacol pe net. Imi place vizualul, dar o vorba potrivita spusa atunci cand trebuie ma starneste de 10 ori mai tare. Am gatit cateva dintre retetele lui si pot sa spun ca e o placere, totul devine mai gustos cand ti-a fost promovat intr-un mod potrivit. Mancarea si vorbele m-au fascinat mereu. Impreuna sunt amestec exploziv!
De aproape 10 ani gatesc constant dar abia astazi am inteles cum pot transforma gatitul intr-un spectacol care sa ma bucure si pe mine: voi vorbi despre experienta mea cu felurile preparate. Va voi impartasi din trairile mele in concubinaj cu prepararea mancarii. Eu gatesc romaneste, simplu sau complicat, traditional, nimic elitist, nimic frantuzit. Poate doar aranjmentele de pe farfurii ma deconspira, nu pot servi masa fara patrunjelul din farfurie sau echilibrarea coloristicii din platou si de pe masa. Imi place ca tabloul sa fie complet si personalizat la fiecare masa, chiar daca majoritatea sunt pentru familia mea: 2 adulti si 2 copii. Copiii stiu si simt asta si cauta mereu in mancare litere, semne, fetze sau grafisme.
Iar astazi am gatit fasole cu carnati. Acum e la cuptor sa scada. Nu voi povesti cum se face, pentru ca, repet, sunt altii mult mai priceputi ca mine la asta (dupa ei ma iau eu!) dar pot povesti
cum am iubit eu fasolea si carnatii in drumul lor spre cuptor. Pentru ca, va veti intreba, probabil, ce au fasolea si carnatii cu miscarea "New Love", nu? Dar cred ca v-ati prins deja...
Mai intai sa spun ca imi place sa rumenesc ceapa. Ador ceapa in toate formele si marimile ei. Imi place sa o vad transformand o tigaie intr-un pat plin de arome. Ceapa rumenita pentru mine inseamna acasa, intr-un camin in care exista armonie si lumea iubeste mancatul impreuna. Cand am tavalit si carnatii in ceapa nu m-am putut abtine, invartind in tigaie, sa nu observ cat de sexy sunt. Erau vreo 6. Sfaraiau si ii intorceam pe toate partile, iar ei pareau multumiti. Adulmecam cu nesat aroma de foaie de dafin, patrunjel, carnati si ceapa calita....! In timpul acesta, pe un alt ochi de plita, fasolea se fierbea in a 3-a apa, si eu ma minunam cum poate apa sa transforme bobul de piatra intr-o pasta. Fara
sa faca nimic special. Doar imbratisand bobul. Iar el se deschide, se inmoaie, se face tot ce vrea apa. Devine una cu ea. Momentul culminant a fost cand am mixat cele doua continuturi: boabele de fasole albe si moi au primit sosul rosu si gros al carnatilor. Impreuna, da, in sfarsit! Impreuna pentru o ultima transformare: la cuptor vom fi una! Aici, o alchimie la fel de secreta va face sa imprumutam unii de la altii ceea ce suntem: fasolea se va imbraca in sos, sosul va fi carne plina, si impreuna ne vom numi "iahnie de vis".
Pai asta inseamna New Love - Noua Iubire. Sa faci cu iubire ceea ce faci. Sa iubesti ce faci. Chiar fasolea cu carnati!
De aproape 10 ani gatesc constant dar abia astazi am inteles cum pot transforma gatitul intr-un spectacol care sa ma bucure si pe mine: voi vorbi despre experienta mea cu felurile preparate. Va voi impartasi din trairile mele in concubinaj cu prepararea mancarii. Eu gatesc romaneste, simplu sau complicat, traditional, nimic elitist, nimic frantuzit. Poate doar aranjmentele de pe farfurii ma deconspira, nu pot servi masa fara patrunjelul din farfurie sau echilibrarea coloristicii din platou si de pe masa. Imi place ca tabloul sa fie complet si personalizat la fiecare masa, chiar daca majoritatea sunt pentru familia mea: 2 adulti si 2 copii. Copiii stiu si simt asta si cauta mereu in mancare litere, semne, fetze sau grafisme.
Iar astazi am gatit fasole cu carnati. Acum e la cuptor sa scada. Nu voi povesti cum se face, pentru ca, repet, sunt altii mult mai priceputi ca mine la asta (dupa ei ma iau eu!) dar pot povesti
cum am iubit eu fasolea si carnatii in drumul lor spre cuptor. Pentru ca, va veti intreba, probabil, ce au fasolea si carnatii cu miscarea "New Love", nu? Dar cred ca v-ati prins deja...
Mai intai sa spun ca imi place sa rumenesc ceapa. Ador ceapa in toate formele si marimile ei. Imi place sa o vad transformand o tigaie intr-un pat plin de arome. Ceapa rumenita pentru mine inseamna acasa, intr-un camin in care exista armonie si lumea iubeste mancatul impreuna. Cand am tavalit si carnatii in ceapa nu m-am putut abtine, invartind in tigaie, sa nu observ cat de sexy sunt. Erau vreo 6. Sfaraiau si ii intorceam pe toate partile, iar ei pareau multumiti. Adulmecam cu nesat aroma de foaie de dafin, patrunjel, carnati si ceapa calita....! In timpul acesta, pe un alt ochi de plita, fasolea se fierbea in a 3-a apa, si eu ma minunam cum poate apa sa transforme bobul de piatra intr-o pasta. Fara
sa faca nimic special. Doar imbratisand bobul. Iar el se deschide, se inmoaie, se face tot ce vrea apa. Devine una cu ea. Momentul culminant a fost cand am mixat cele doua continuturi: boabele de fasole albe si moi au primit sosul rosu si gros al carnatilor. Impreuna, da, in sfarsit! Impreuna pentru o ultima transformare: la cuptor vom fi una! Aici, o alchimie la fel de secreta va face sa imprumutam unii de la altii ceea ce suntem: fasolea se va imbraca in sos, sosul va fi carne plina, si impreuna ne vom numi "iahnie de vis".Pai asta inseamna New Love - Noua Iubire. Sa faci cu iubire ceea ce faci. Sa iubesti ce faci. Chiar fasolea cu carnati!
