"Ziua repaos" a fost una dintre cele mai pline zile ale mele, si cand spun "plin" ma refer la lucruri traite. Nu imi amintesc precis cate am facut dar stiu sigur ca mi-a placut sa traiesc asa.
Din nou ma aflu in dificultatea de a exprima o stare: e starea de prezenţă pe care am trait-o vineri, cand mi-am propus sa nu mai fac nimic din ce mi-am... propus. Sa las totul sa curga si eu sa fiu albia.
Cand stai, solutiile pe care le alergi, te ajung.
Cand stai, ideile care stau la coada asteptandu-ti atentia, se arata.
Cand nu mai fugi dupa timp, tot timpul e.... al tau!
Cand nu te mai grabesti sa infaptuiesti in graba planuri facute noaptea sau ziua, ele se indeplinesc a doua zi cu rapiditate paranormala.
Noi nu mai stim sa stam. Am uitat sa privim spectacolul lumii si al propriilor noastre senzatii si trairi. Nu e nevoie nici macar sa meditezi intr-o astfel de zi, pentru ca intreaga zi e o meditatie continua.
Nu am spus sa nu faceti niciodata nimic! Dar, pentru ca ziua nu mai stim sa stam, e nevoie macar de O ZI pe luna in care sa ne oprim din "alergat" sau fugit dupa "chestii" si sa ne plimbam prin viata cu pasul armonios al unui dans in plutire. Lasi totul sa se intample si nu intervii, doar te bucuri de tot ce apare. Asta este, in esenta, ZIUA REPAOS DIN HAOS. Si asa a fost: armonioasa, plina, traita. Pentru prima data am vazut peretii intre care lucrez de 2 ani. Am recunoscut detalii pe care nu le bagam in seama, am vazut mai mult, am auzit mai mult, am trait mai mult. De aceea nici nu imi amintesc prea bine aceasta zi de vineri: ea nu este un eveniment la care am fost martora, ci un experiment in care eram experienta in sine.
Va invit si pe voi sa faceti oricand ZIUA REPAOS DIN HAOS. Intr-o oarecare marti, sa simtiti duminica. Sa luati un concediu care va va largi sfera perceptiilor proprii.
Din nou ma aflu in dificultatea de a exprima o stare: e starea de prezenţă pe care am trait-o vineri, cand mi-am propus sa nu mai fac nimic din ce mi-am... propus. Sa las totul sa curga si eu sa fiu albia.
Cand stai, solutiile pe care le alergi, te ajung.
Cand stai, ideile care stau la coada asteptandu-ti atentia, se arata.
Cand nu mai fugi dupa timp, tot timpul e.... al tau!
Cand nu te mai grabesti sa infaptuiesti in graba planuri facute noaptea sau ziua, ele se indeplinesc a doua zi cu rapiditate paranormala.
Noi nu mai stim sa stam. Am uitat sa privim spectacolul lumii si al propriilor noastre senzatii si trairi. Nu e nevoie nici macar sa meditezi intr-o astfel de zi, pentru ca intreaga zi e o meditatie continua.
Nu am spus sa nu faceti niciodata nimic! Dar, pentru ca ziua nu mai stim sa stam, e nevoie macar de O ZI pe luna in care sa ne oprim din "alergat" sau fugit dupa "chestii" si sa ne plimbam prin viata cu pasul armonios al unui dans in plutire. Lasi totul sa se intample si nu intervii, doar te bucuri de tot ce apare. Asta este, in esenta, ZIUA REPAOS DIN HAOS. Si asa a fost: armonioasa, plina, traita. Pentru prima data am vazut peretii intre care lucrez de 2 ani. Am recunoscut detalii pe care nu le bagam in seama, am vazut mai mult, am auzit mai mult, am trait mai mult. De aceea nici nu imi amintesc prea bine aceasta zi de vineri: ea nu este un eveniment la care am fost martora, ci un experiment in care eram experienta in sine.
Va invit si pe voi sa faceti oricand ZIUA REPAOS DIN HAOS. Intr-o oarecare marti, sa simtiti duminica. Sa luati un concediu care va va largi sfera perceptiilor proprii.
Ii multumesc Norului meu Pazitor, cel care m-a inspirat sa ma opresc intr-o oarecare zi de vineri si m-a fortat astfel intr-un mod placut sa stau si sa privesc spectacolul vietii.
