CAND STAI, AJUNGI MAI REPEDE

"Ziua repaos" a fost una dintre cele mai pline zile ale mele, si cand spun "plin" ma refer la lucruri traite. Nu imi amintesc precis cate am facut dar stiu sigur ca mi-a placut sa traiesc asa.

Din nou ma aflu in dificultatea de a exprima o stare: e starea de prezenţă pe care am trait-o vineri, cand mi-am propus sa nu mai fac nimic din ce mi-am... propus. Sa las totul sa curga si eu sa fiu albia.

Cand stai, solutiile pe care le alergi, te ajung.
Cand stai, ideile care stau la coada asteptandu-ti atentia, se arata.
Cand nu mai fugi dupa timp, tot timpul e.... al tau!
Cand nu te mai grabesti sa infaptuiesti in graba planuri facute noaptea sau ziua, ele se indeplinesc a doua zi cu rapiditate paranormala.

Noi nu mai stim sa stam. Am uitat sa privim spectacolul lumii si al propriilor noastre senzatii si trairi. Nu e nevoie nici macar sa meditezi intr-o astfel de zi, pentru ca intreaga zi e o meditatie continua.

Nu am spus sa nu faceti niciodata nimic! Dar, pentru ca ziua nu mai stim sa stam, e nevoie macar de O ZI pe luna in care sa ne oprim din "alergat" sau fugit dupa "chestii" si sa ne plimbam prin viata cu pasul armonios al unui dans in plutire. Lasi totul sa se intample si nu intervii, doar te bucuri de tot ce apare. Asta este, in esenta, ZIUA REPAOS DIN HAOS. Si asa a fost: armonioasa, plina, traita. Pentru prima data am vazut peretii intre care lucrez de 2 ani. Am recunoscut detalii pe care nu le bagam in seama, am vazut mai mult, am auzit mai mult, am trait mai mult. De aceea nici nu imi amintesc prea bine aceasta zi de vineri: ea nu este un eveniment la care am fost martora, ci un experiment in care eram experienta in sine.

Va invit si pe voi sa faceti oricand ZIUA REPAOS DIN HAOS. Intr-o oarecare marti, sa simtiti duminica. Sa luati un concediu care va va largi sfera perceptiilor proprii.

Ii multumesc Norului meu Pazitor, cel care m-a inspirat sa ma opresc intr-o oarecare zi de vineri si m-a fortat astfel intr-un mod placut sa stau si sa privesc spectacolul vietii.

ZIUA REPAOS

Am un sentiment extrem de placut in dimineata acesta. Dar el nu este o euforie, mai degraba o liniste placuta. Ca si cum ma intalnesc cu mine pe strada pentru prima data.

ESTE o zi "deosebita".

Ador ploaia chiar si cand e rece ca cea de azi. Ma aduce mai mult in mine si imi place sa fiu acolo. Ploaia de azi si ceata de dimineata devreme m-au trezit cumva amintindu-mi de timp. Desi metafizicilor le place sa spuna ca nu exista timp, eu cred azi ca este instrumentul pe care, de fapt... il stapanim cel mai bine !

Cum? Prin ALEGEREA lucrurilor pe care le facem sau nu. Alegand activitati placute timpul se micsoreaza pana dispare. Alegandu-le pe cele triste timpul se lungeste si il simtim in coasta ca pe un sac mare si greu. Cand SUNTEM in ceva ce ne place noi si timpul suntem egali.

Asa ca am hotarat ca azi sa nu "fac" nimic. Nimic din ce faceam de obicei intr-o zi de vineri, sau intr-una din saptamana. Sa nu ma ocup de promovarea proiectelor mele , sa nu navighez directionat sau nu pe net si sa nu aflu nimic despre altii prin metode "exterioare", mereu incomplete, sa nu ma documentez, lucrez, creez... Sa evit sa ma agit si sa imi fac griji, ganduri, intrebari. Sa las lucrurile sa traiasca in jurul meu fara interventia mea. Sa las chiar proiectele mele dragi sa infloreasca si sa se dezvolte in continuare fara sa le mai tin eu de mana, fara sa le grabesc pe strada.

Astazi e ziua in care exersez sa nu imi fac griji. Sa nu astept nimic. Sa stau si sa ma contemplu in mijlocul ploii. Sa las ploaia sa imi spuna ea tot ce vrea despre mine. Sa nu mai caut.

Doar sa privesc, sa simt, sa fiu, sa ascult. Sa ma opresc din fuga, sau din mers, grabit sau nu. Repaos. Da, repaos din haos.

O zi intreaga doar pentru mine!

Nu-i asa de "ziua ta"? Ziua cand esti atent la tine, cand privesti TOTUL ca pe un cadou? Fiecare secunda a celor 24 de ore sunt aur si diamante stralucitoare?

Da, sigur, ma voi ocupa pe ici pe colo de supravietuirea mea si a celor din jur ce depind de mine. Dar o voi face in plenitudine, lasandu-ma sa nu imi fac nici o grija. Sa ma bucur.

Azi e ziua mea. Timpul imi apartine.

Gandurile vin si pleaca, drum bun, lungi vagoane colorate!

Eu si timpul suntem azi una!

Multumesc, ploaie!

(si...tineti-mi pumnii.... nu credeam sa fie asa greu sa inchid laptop-ul... :)))