Fiecare lucru ce intra in viata mea il pot clasifica in : asteptat sau nu. Daca ii pun spampila de "asteptat", atunci el devine o bucurie. Daca ii pun cealalta stampila, "nu pe tine te asteptam!" devine un anti-cadou. Chiar si cand acel lucru iti FOLOSESTE.Azi am aflat cat de mult sunt sclava propriilor mele asteptari, si cat de tare imi intuneca fericirea aceasta sclavie.
Noi toti avem puterea sa facem din lucrurile minunate ale vietii noastre o poveste trista. Suntem experti. Ne-am antrenat de mici pentru asta. Am fost antrenati sa asteptam ceva, ni s-a promis, ni s-au creat stari de asteptare febrila a unui ceva, a unui Mos Craciun anual, suparacios, banal....Asteptarile astea au intunecat pleoapa, si nici un Mos nu a venit sa ne spuna: cadoul e clipa! (o s-o iau razna cu rimele astea, nu ma mai pot abtine in nici un text de la ele!) Ne-am antrenat prea multi ani sa asteptam cuminti cu frica-n dinti, poate cadoul asteptat Mosul l-a uitat... Mananca supa si primesti si ciocolata, hai mergem in parc dar iti faci lectiile, mananca rahat, vei primi si miere! Asteptari si negocieri si mai ales compromisuri cu propriul suflel, zi de zi, de la primii ani de viata...
Si daca de azi nu mai astept nimic? Si daca de azi tot ce vine nu mai e clasificat?
Daca de azi ma ocup doar de usile deschise in fata mea zilnic? Daca de azi chiar renunt la asteptare? Daca de azi renunt la timp sub orice forma apare?
Cred ca atunci cand nu vom mai astepta nimic, vom putea vedea in sfarsit, TOT !
"Cum ai sa inveti sa fii sustinut de Legea Divina, daca interferezi mereu cu modul ei de operare?"
(Paul Ferrini)
Cand voi ateriza in norul acela, chiar asa firav cum e, picioarele mele vor multumi pamantului ca le-a invatat atatea!
(foto: New Love: Zana Norilor in vizita prin gradini)
