Lectia cea mai buna o primesti cand te astepti mai putin, adica atunci cand esti invatator. Rocada permanenta de roluri intre discipol si invatator face parte din cercul firesc al schimbului de energii creatoare al oricarui proces de invatare.
Asa s-a intamplat si la Atelierul nr. 5 New Love, de aseara, de la sediul 121.ro cand am aflat ca cel care nu iarta, sau nu poate si nu vrea sa ierte este un om care poate fi iertat la randul lui de catre noi. Pentru ca nu iarta! Neiertarea ni se pare foarte de neacceptat atunci cand o simte altul, dar foarte rezonabila atunci cand e mingea la noi.
Am fost acolo si, in timp ce vorbeam eu sau alte participante, am stiut ca frumoasa doamna care venise cu neiertarea in brate avea misiunea de a ne invata sa acceptam/iertam/toleram ceva ce pare de neconceput pentru noi. Si pentru asta ii multumesc foarte mult! Sunt fascinata de modurile unice, creative si irepetabile in care Dumnezeu ne da lectie dupa lectie!
Si acum o sa va intreb daca stiti care este opusul lui "a ierta"? Lasam "a nu ierta" deoparte si cautam altceva. Un sentiment ascuns sub o glazura de capsuni , un sentiment ce pare dulce. si care se numeste... DOR. Sa-ti fie Dor! Chiar daca suna bine si ne place sa cantam de alean si dor, haideti sa recunoastem ca nu ne convine foarte tare sa ne fie dor. Este un sentiment destul de dificil de simtit, nu? Sau, mai bine spus, are o parte destul de neconstructiva. Nu e ca o ciocolata amaruie, ci mai degraba invers, ca ceva amar care are putin dulce in el. A-ti fii dor de cineva inseamna a-l relega cu inca un fir de tine, a nu-l lasa pe el (in imaginatia si mintea ta, care conteaza) sa-si faca treaba, sa parcurga drumul pe care a plecat (caci a plecat undeva, nu?) si mai inseamna a nu-ti da voie tie sa fii Aici si Acum asa cum esti. Inseamna a te agata de gandul unei salvari exterioare, a face inca un nod pe funia inexistenta a salvarii tale. Care nu e si nu a fost niciodata undeva in exterior. A te dezlega de doruri, a nu-ti incuraja sufletul sa se hraneasca din ele iti ofera libertate de miscare. Da, exista si un dor constructiv si anume momentele in care ne amintim cu placere de cineva.
Dorul este si el o forma de iubire. Doar ca mintea perverteste aceasta iubire, transformand-o in dor, adica in ceva posesiv. Inima nu stie ce este posesivitatea, dorul e o iubire care a invatat cate putin din "a fi posesiv", adica s-a indepartat de iubire. Aceasta nu poate fi decat o repiratie pura.
Cautam mereu pe cinva care sa se indragosteasca de noi, sau daca nu cautam dar pur si simplu "ni s-a dat" suntem incantati de cel/cea care ne iubeste asa cum suntem. Suntem fericiti cand cineva ne adora burtica sau textura pieleii, sau linia pe care o face corpul nostru in unduire.. Felul in care rostim cuvintele sau intregul aer pe care il respiram sau expiram. Suntem fericiti ca cineva din afara ne atrage atentia asupra noastra, a unicitatii noastre si ne reaminteste sa ne autosavuram existenta. Acesti oameni care se indragostesc de noi sunt importanti, avand aceasta misiune, dar asta nu inseamna ca noi trebuie sa uitam sa ne bucuram de propria noastra existenta, legandu-ne cu fire mult prea multe, mult prea puternice de ei.
"N'o sa te iert niciodata" inseamna de fapt "Vei ramane legat de mine toata viata". "Vei fi alaturi de mine, in mintea si sufletul meu, nu te voi lasa sa pleci de aici!" "Nu il/o voi ierta niciodata!" este o (rasucita) declaratie de dragoste in vesnicie.
Iertarea are 2 directii: este mai intai dez-legarea celui care ne-a gresit, acceptul nostru ca el sa isi continue drumul fara umbra legaturii cu noi; si apoi este ierterea pe care ne-o cerem celor care ne-au gresit, cererea noastra fata de ei pentru a fi dezlegati si a ne continua destinul.
Iertarea este un Tobogan: e o COBORARE in interior, acolo unde nu vrem sa intram pentru ca ne este foarte FRICA sa aflam ce USOR este si ce mult putem IUBI. Probabil ca ne este frica sa aflam ca este usor sa ierti, atat de inradacinat in noi e gandul ca terbuie sa fie ceva greu, ca viata trebuie sa fie grea!
Va doresc o NOUA IERTARE, un NOU CURAJ in fiecare zi. Ca sa va dezlegati de fire inutile si sa pasiti mereu liberi intr-o NOUA IUBIRE!
Asa s-a intamplat si la Atelierul nr. 5 New Love, de aseara, de la sediul 121.ro cand am aflat ca cel care nu iarta, sau nu poate si nu vrea sa ierte este un om care poate fi iertat la randul lui de catre noi. Pentru ca nu iarta! Neiertarea ni se pare foarte de neacceptat atunci cand o simte altul, dar foarte rezonabila atunci cand e mingea la noi.
Am fost acolo si, in timp ce vorbeam eu sau alte participante, am stiut ca frumoasa doamna care venise cu neiertarea in brate avea misiunea de a ne invata sa acceptam/iertam/toleram ceva ce pare de neconceput pentru noi. Si pentru asta ii multumesc foarte mult! Sunt fascinata de modurile unice, creative si irepetabile in care Dumnezeu ne da lectie dupa lectie!
Si acum o sa va intreb daca stiti care este opusul lui "a ierta"? Lasam "a nu ierta" deoparte si cautam altceva. Un sentiment ascuns sub o glazura de capsuni , un sentiment ce pare dulce. si care se numeste... DOR. Sa-ti fie Dor! Chiar daca suna bine si ne place sa cantam de alean si dor, haideti sa recunoastem ca nu ne convine foarte tare sa ne fie dor. Este un sentiment destul de dificil de simtit, nu? Sau, mai bine spus, are o parte destul de neconstructiva. Nu e ca o ciocolata amaruie, ci mai degraba invers, ca ceva amar care are putin dulce in el. A-ti fii dor de cineva inseamna a-l relega cu inca un fir de tine, a nu-l lasa pe el (in imaginatia si mintea ta, care conteaza) sa-si faca treaba, sa parcurga drumul pe care a plecat (caci a plecat undeva, nu?) si mai inseamna a nu-ti da voie tie sa fii Aici si Acum asa cum esti. Inseamna a te agata de gandul unei salvari exterioare, a face inca un nod pe funia inexistenta a salvarii tale. Care nu e si nu a fost niciodata undeva in exterior. A te dezlega de doruri, a nu-ti incuraja sufletul sa se hraneasca din ele iti ofera libertate de miscare. Da, exista si un dor constructiv si anume momentele in care ne amintim cu placere de cineva.
Dorul este si el o forma de iubire. Doar ca mintea perverteste aceasta iubire, transformand-o in dor, adica in ceva posesiv. Inima nu stie ce este posesivitatea, dorul e o iubire care a invatat cate putin din "a fi posesiv", adica s-a indepartat de iubire. Aceasta nu poate fi decat o repiratie pura.
Cautam mereu pe cinva care sa se indragosteasca de noi, sau daca nu cautam dar pur si simplu "ni s-a dat" suntem incantati de cel/cea care ne iubeste asa cum suntem. Suntem fericiti cand cineva ne adora burtica sau textura pieleii, sau linia pe care o face corpul nostru in unduire.. Felul in care rostim cuvintele sau intregul aer pe care il respiram sau expiram. Suntem fericiti ca cineva din afara ne atrage atentia asupra noastra, a unicitatii noastre si ne reaminteste sa ne autosavuram existenta. Acesti oameni care se indragostesc de noi sunt importanti, avand aceasta misiune, dar asta nu inseamna ca noi trebuie sa uitam sa ne bucuram de propria noastra existenta, legandu-ne cu fire mult prea multe, mult prea puternice de ei.
"N'o sa te iert niciodata" inseamna de fapt "Vei ramane legat de mine toata viata". "Vei fi alaturi de mine, in mintea si sufletul meu, nu te voi lasa sa pleci de aici!" "Nu il/o voi ierta niciodata!" este o (rasucita) declaratie de dragoste in vesnicie.
Iertarea are 2 directii: este mai intai dez-legarea celui care ne-a gresit, acceptul nostru ca el sa isi continue drumul fara umbra legaturii cu noi; si apoi este ierterea pe care ne-o cerem celor care ne-au gresit, cererea noastra fata de ei pentru a fi dezlegati si a ne continua destinul.
Iertarea este un Tobogan: e o COBORARE in interior, acolo unde nu vrem sa intram pentru ca ne este foarte FRICA sa aflam ce USOR este si ce mult putem IUBI. Probabil ca ne este frica sa aflam ca este usor sa ierti, atat de inradacinat in noi e gandul ca terbuie sa fie ceva greu, ca viata trebuie sa fie grea!
Va doresc o NOUA IERTARE, un NOU CURAJ in fiecare zi. Ca sa va dezlegati de fire inutile si sa pasiti mereu liberi intr-o NOUA IUBIRE!