marți, 7 iulie 2009

a fost...OPTIMISM 2009

A fost frumos, spuneam. Mi-a placut si m-am simtit excelent in fata publicului. Ca spectator, in general mie mi-e greu sa stau la conferinte care dureaza mai mult de o ora jumatate, dar aici au fost (majoritatea) vorbitori concisi si profesionisti care stiau si ce sa faca cu publicul, si cat. Interesant a fost ca in primele 2 sesiuni au vorbit 10 barbati (ma intreb de ce?) unui public majoritar feminin, iar la sesiunea a III-a doar femei. Cel mai mult mi-au placut: Cristian Lupsa care e captivant si in scris si in vorbit, apoi Eugen Hriscu cu un discurs plin de caldura, Razvan Capanescu cu o lejeritate admirabila a speech-ului (si nu in ultimul rand o voce extrem de sexy, i-am spus-o si ma bucur ca nu mi-a fost "rusine" sa o fac), Emi Gal, desigur, care stie ce face inca de pe la 5 ani cand am inteles ca a inceput scoala, dar si show-man-ul Bobby Voicu, parca un pic rutinat sau doar plictisit sa tot fie admirat ? :) Ne-a adus aminte de frumusetea drumului, indiferent de destinatie, indiferent ca destinatia este cea propusa sau, poate, una nesperata. Fetele din sesiunea mea numa' una si una: sarmul si profesionalismul Sandrei Ghitescu m-a cucerit din nou (putea sa povesteasca doar cum a luat micul dejun in dimineata aceea, la fel de fascinata as fi fost), kit-ul de optimism al Ancai Banita eficient si extrem de binevenit si frumos prezentat, Rodica Obancea cu o privire atenta asupra lui "a fi", Monica Muntean ne-a atras atentia asupra erorilor de logica si studiaza matematic echlibrul emotiilor, si Rodica Chirculescu cu perspectiva "medicala" asupra optimismului. Si ceilalti vorbitori mi-au placut, eu scriu repede aici ce m-a "lovit" pe mine mai bine. Fata de cei consacrati Dragos Bucurenci, Cosmin Alexandru am fost in postura exclusiva de ucenic si le multumesc. Mihai Iliescu a venit ca o boare cu chitara lui si a fost un condiment puternic si parfumat al serii (inclusiv cu atitudinea lui!).

(in fotografia aceasta puteti doar sa imi vedeti superba rochie cu falduri - sunt in public, asteptandu-mi randul - pantoful cu toc de pe piciorul a carui glezna am cazut, ulterior, in parcarea de la subsol, facandu-mi o mica luxatie de toata frumusetea. Alte fotografii nu am, pentru ca nu am venit cu sustinatori!).