Dupa cum ii povesteam unei bune prietene, sunt doar un portar de portal. Va poftesc pe usa "New Love" pe care am gasit-o (inventat-o) si care mi s-a dat apoi spre paza. Primesc instructiuni (a se citi "training") pentru acest job chiar in timpul desfasurarii lui. (E prima slujba pe care o am in care sunt platita exclusiv prin satisfactie si prin prieteni noi, si in care nu mi s-a cerut experienta). Dar, chiar in timp ce scriam am inteles si ce scriam: fiecare femeie e un portal.Nasterea copiilor ne transforma in portaluri.
Din momentul in care ai lasat sa patrunda in aceasta lume prin tine un suflet nou, ai devenit poarta de acces. Nu mai esti doar o femeie, esti o usa de intrare la un nivel pe care il numim "realitate". Cale de patrundere intre 2 lumi. Tu nu creezi o viata noua, tu nu dai o viata noua. Tu si eu, femeie, lasam viata sa circule prin noi, lasam sufletele sa patrunda in lume. Prin noi.
Apoi, sufletele de copii ni se dau spre ingrijire, dar nu spre stapanire. Suntem ghizii lor, ii tinem cu grija de mana sa nu derapeze, dar ei isi stiu drumul. Mai ales acum, cand vin prin portaluri doar copii intelepti. Si apoi, dupa ce te transformi din femeie in femeie-portal, portal ramai. De aia nu mai ai cum sa fii la fel, nu mai poti gasi jocul si libertatea de miscare la fel de atractive dar tanjesti dupa ele. De aia iti place sa-ti mentii stabilitatea, doar esti ditamai arcul de triumf! Pentru ca starea ta de fapt s-a schimbat. Si, daca au trecut deja un copil sau 2 prin tine, starea ta de portal tot a ramas. Poate nu mai vrei sa mai treaca si altii - chinuitoare binecuvantare! - dar atunci rolul tau va ramane acelasi, luand o forma noua:
Pentru mine se numeste "New Love". E portalul prin care trec copiii-adulti ce isi doresc ghizi noi, drumuri virgine catre sufletul lor. E doar una dintre porti. Prin ea ai acces la iubirea neconditionata, iubirea ca stare de fapt, acceptarea lectiilor de viata cu tot sufletul, deschidere, da, confirmare, acceptare, neimpotrivire, sustinere.
Trec de 4 ori pe zi printr-o padure mica, dar suficient de racoroasa si placuta pentru a o saluta. In fiecare zi trec prin poarta creata de desisul ei, din viteza masinii. Drumul pana la gradinita fie-mii are 6 km. Il fac in 6 minute si abia astept intalnirea zilnica cu padurea. Stiu ca dupa ea priveste mereu soarele si la sfarsitul ei e mereu vacanta. Nu cred ca am visat vreodata ca drumul meu sa treaca zilnic printr-o padure, nu am avut curajul. Daor stiu ca Scufita Rosie mi-a fost mult prietena.
Porti si treceri, asta suntem, asta devenim, mereu si mereu.
Pocalul este portalul?
Am crezut mereu ca "moarta" si "poarta" sunt nu doar 2 termeni apropiati ca sonoritate cat ca semnificatie. Moartea e o poarta si ea, a muri inseamna a trece. Printr-o alta poarta.
Dar femeile sunt porti spre viata. Spre viata asta vie. In care inventam mereu alte si alte porti spre viiciune, spre vivavitate, spre anima-tie. Anima, femeie!
Sunt portalul tau, vei trece prin mine?
(foto: "New Love")
