Duminica trecuta am facut sailing pe Herastrau si ciclism printr-o padure fara pet-uri. E aproape, e langa Bucuresti, totul e sa o gasesti. Si nu e singura.Impartirea a fost asa: eu cu Sara pe bicicleta si Ionut cu Luca pe ATV (prea mic pentru 2 persoane, dar costa mai putin ca o bicicleta "tare") si am luat-o pe campii la propriu. Ne-am luat campii si am urmarit stolurile de berze pana la marginea padurii. Am auzit cosasii si am privit apusul. Am trait in Sadoveanu si in sfarsit l-am inteles. Am inghitit muste din cauza vitezei si am simtit aerul rece al serii batandu-mi picioarele. Mi-am plimbat picioarele din viteza bicicletei prin lanul de grau crescut inalt. Am vazut iepurii traversand campurile si fazanii fugind din calea noastra. Am pedalat zambind cu gura pana la urechi. I-am strigat lui Dumnezeu ca-l iubim. Tot din viteza. Si el ne raspundea, si ne raspundea in fiecare clipa, aratandu-ne ba o pasare colorata in galben, ba cantecul unui greier.
Si toate astea intr-o seara in care la pranz am vazut Herastraul din viteza unui catamaran atragator, la care visam de ceva vreme.
Nu ma hotarasc ce e mai frumos: vantul ce biciuieste transpiratia obrajilor, in viteaza bicicletei, sau vantul cu stropi de apa sparti de flotoarele catamaranului. Caci da, desi nu se vede, mai tarziu am prins vant. Exact atat cat sa vedem ce poate un catamaran care se poate lua la pachet.
E un week-end pe care si-l permite oricine. Padurea nu costa. Bicicleta e veche. Pe Herastrau chiar se pot face multe lucruri in afara de a bea suc, desi nici asta nu e rau deloc.
E vara si tot ce ai de facut e sa alegi cat de fericit vrei sa fii.
Nu e nevoie sa ai vila la tara ca sa iti urci bicicletele pe masina si sa cauti drumuri potrivite. In jurul Bucurestiului sunt o groaza de poteci de pamant ce abia asteapta picior de om.E vara si tot ce ai de facut e sa alegi cat de fericit vrei sa fii. Acolo unde esti sau in alta parte.
