Din cand in cand simt nevoia sa imi adresez cate o scrisoare. Astazi e una dintre acele zile.
Draga mea,
Risipite pe un nor stau acuma gandurile mele. Te iubesc, Andreea.
Mi-e dor de tine si de clipele senine ale copilariei in care te adaposteai sub salcie de soarele verii. Mi-e dor de seninul din ochii tai.
Uneori te simt ingreunata de toate planurile si visele tale. Vreau sa-ti amintesti ca un vis e usor ca un nor, vreau sa-ti REamintesti ca un plan sau un proiect e bun mai ales cand nu te striveste.
Fii senina.
Mai stii cum te priveai cu cerul la 16 ani? Mai stii cum spuneai? "Chiar daca n-ar fi existat oglinzi pe lumea asta, si nimeni niciodata nu mi-ar fi vazut ochii, eu as fi STIUT, privind la cer, ca ei sunt ALBASTRI."
Asa e. De cate ori ridicam ochii spre cer in copilaria si adolescenta mea SIMTEAM ca ochii mei sunt rude cu cerul. Ma scufundam in el ca-ntr-o mama a ochilor mei.
Scufundati-va si voi in culoarea viselor voastre, si actionati usor in ele, lasandu-le la randul lor sa creasca pe langa voi. Nu trageti de/in vise ca sa se lungeasca sau lateasca, doar spuneti-le povesti despre viitor si ele vor stii ce au de facut. La fel si voi veti stii.
Straduiti-va mai putin.
Fiti prezenti mai mult.
Luptati deloc.
Unduiti-va in Moment.
Lasati-l sa actioneze.
Dansati cu Acum.
Cu drag,
Andreea
Draga mea,
Risipite pe un nor stau acuma gandurile mele. Te iubesc, Andreea.
Mi-e dor de tine si de clipele senine ale copilariei in care te adaposteai sub salcie de soarele verii. Mi-e dor de seninul din ochii tai.
Uneori te simt ingreunata de toate planurile si visele tale. Vreau sa-ti amintesti ca un vis e usor ca un nor, vreau sa-ti REamintesti ca un plan sau un proiect e bun mai ales cand nu te striveste.
Fii senina.
Mai stii cum te priveai cu cerul la 16 ani? Mai stii cum spuneai? "Chiar daca n-ar fi existat oglinzi pe lumea asta, si nimeni niciodata nu mi-ar fi vazut ochii, eu as fi STIUT, privind la cer, ca ei sunt ALBASTRI."
Asa e. De cate ori ridicam ochii spre cer in copilaria si adolescenta mea SIMTEAM ca ochii mei sunt rude cu cerul. Ma scufundam in el ca-ntr-o mama a ochilor mei.
Scufundati-va si voi in culoarea viselor voastre, si actionati usor in ele, lasandu-le la randul lor sa creasca pe langa voi. Nu trageti de/in vise ca sa se lungeasca sau lateasca, doar spuneti-le povesti despre viitor si ele vor stii ce au de facut. La fel si voi veti stii.
Straduiti-va mai putin.
Fiti prezenti mai mult.
Luptati deloc.
Unduiti-va in Moment.
Lasati-l sa actioneze.
Dansati cu Acum.
Cu drag,
Andreea
