marți, 2 iunie 2009

DUBLU EXPERIMENT DE FERICIRE IN DESFASURARE

Zilele acestea fac un dublu experiment cu mine. Exceptional. Iata:

EXPERIMENT 1: Mi-am propus sa fiu fericita - deocamdata ! - pentru urmatorul interval de 3 luni. Astazi e a doua zi de fericire. Drept urmare, intorcandu-ma de la gradinita Sarei am vazut pe cerul acoperit de nori gri, un ochi de cer albastru. Am oprit masina si am vazut: ochiul de cer avea forma de inima. Au inceput sa imi curga lacrimi printre hohote de ras, caci nimic nu putea fi un semn mai clar in viata mea ca totul e iubire, iar cerul imi ofera iubirea lui, la randu-i. Dar norii erau miscatori, asa ca, in cateva secunde ochiu cel albastru in forma de inima si-a lungit o coada asemeni unei sageti, a lui Cupidon, desigur. Apoi s-a transformat in delfin, dupa care in... conturul Romaniei! In final a devenit capul unei fetite cu codite. Stiu cine e, o cunosc. Am cunoscut-o, de fapt, acum 25 de ani. Sunt eu, Andreea la 11 ani. Inca mai sunt in mine. Am privit ochiul de cer pana cand lumina cea slaba mi-a orbit, totusi, privirea. Nu doar soarele e orbitor, ci si cerul.
Concluzie: nu doar norii sunt mistici si creeaza forme in mintea noastra, ci si lipsa lor. O lipsa, oricare ar fi ea, creeaza la fel de multe forme ca si prezenta.

EXPERIMENT 2. Toti cautam paradisul pierdut al copilariei, dar putini facem ceva pentru a-l regasi. Singura am luat in serios propria-mi provocare de ieri, si am lasat copilul din mine sa isi faca de cap.
Pentru 2 ore, aseara am fost sora cea mica a copiilor mei de 7 si 4 ani. Pentru 2 ore am tipat, ras, tavalit, mancat rosii cu ciocolata, am batut cu cutii in masa si am facut galagie cand mi-a venit mie. M-am tavalit cu ei prin casa, ne-am invartit pe iarba pana am ametit, mi-am amintit cum se spune "vreau" si "nu vreau" fara explicatii. Am tipat la tati, am ras la el, am dat raspunsurile care imi veneau, am simtit libertatea de a sari peste reguli. Pe care tot eu, ca mama si sotie, le facusem in casa. I-am facut greutati lui Ionut - tati a ramas tati, cu 3 copii acum. Am simtit usuratatea de a nu ma gandi la ordinea din casa, la farfurii sau firimituri, la reguli de crestere sanatoasa a copiilor, la cursurid de educatie pozitiva si, cand tati a cedat acestei nebunii generale si ne-a lasata "singuri in casa" mergand la culcare, noi ne-am uitat la televizor la desene oribile cu monstrii care se latesc, am facut baie toti 3 la ora 11 noaptea. Ne-am stropit cat am putut, am tipat si am umplut podeaua baii de apa. M-am culcat in camera lor, cu ei, si am adormit imediat.
(Nota: Experimentul se va desfasutra timp de 2 ore pe zi, timp de o saptamana).

Concluzii 1
-Fericirea e o alegere
-Regulile adultilor sunt propria lor inchisoare. A fi copil inseamna a lua in serios tot ce e in viata ta (de la desene animate la orice cuvant auzit). A fi adult inseamna uneori a ignora libertatea de gandire si a te concentra doar pe reguli, pierzand aproape tot farmecul vietii.
-Intoarcerea la copilarie nu inseamna o intoarcere in timp. Copilaria e la distanta de un gand de noi. Iar acel gand inseamna: fii aici si acum cel care esti. Anuleaza-ti prejudecatile. Nu judeca momentul, traieste-l!!!!
Concluzie 2
Iti multumesc Ionut, ca imi oferi cadrul neccesar pentru experimentele mele si libertatea de a fi eu. Iti multumesc ca ma lasi sa castig asa putini bani - pentru moment - incat sa imi pastrez aceasta libertate si disponibilitate de a fi adult si copil, de a fii alaturi de copiii nostri intr-un mod viu si autentic. Iti multumesc ca nu ma lasi sa mor incet intr-un serviciu de la 9 la 6. Iti multumesc ca tu ai ales sa faci asta si o faci cu placere. Iti multumesc ca alaturi de tine, asa cu picioarele pe pamant cum esti, eu pot fi in continuare Zana Norilor.

Pentru voi, cei ce va plimbati pe aici: veniti cu mine in Tara Fericirii?