Poveste de dragoste fara frontiere.
Cantecul se auzea tot mai departat, poate pentru ca Frank Sinatra coborase din mintea ei direct in coaste sa-i tropaie cu tot cu pantofii lui de lac: fly me to the moon, fill my heart with love - se auzea din pieptul ei. "N-am nevoie sa-mi umple nimeni inima cu love, my heart is already sursa ei... My dear, dear, dear... Ti-as rosti numele dar nu mai esti tocmai o persoana pentru mine..." - isi spuse, definitiv, descoperind deodata ca atat de mult se gandise la el in ultime vreme incat imaginea, omul, persoana devenisera o entitate vesela ce-si avea propriul avatar in fanteziile ei.
Isi mai aprinse o tigara in timp ce mergea spre masina si se gandi ca adora sa auda ecoul propriilor tocuri pe strada pustie. Fusta pix mulata, plan detaliu pe pantofii negri, parfumul ei cu aroma de tutun strabate pelicula alb-negru. O scena care se intampla seara de seara parca de o eternitate. O "ea" auzindu-si pasii pe strada. O secventa de film in care exista mereu un observator dincolo de umarul ei. Acum, depinde cum sunt pasii. Daca se opresc, inseamna ca ii e frica. Daca se grabeste, secventa pregateste neasteptatul. Trebuia sa gaseasca ritmul adecvat pentru ca tocurile ei sa forteze aparitia "lui". Habar n-avea unde e el si nici daca se gandea la ea. Sau daca ea conta catusi de putin pentru el. Totusi, seara era calda si aerul orasului perfect pentru un sarut neasteptat. Mai trase o data din tigara asteptand mainile sa o cuprinda de umeri. Isi incorda auzul si isi tintui privirea spre masina, straduindu-se sa nu-si intoarca capul, pentru ca imaginea lui sa nu dispara din spatele ochilor ei. Macar pana la masina poate sa-si duca cu ea speranta nebuna si obsedanta.
Realizase ca, de la o vreme, incepuse sa o doara sufletul. De fapt nu era o durere, ci doar o senzatie ca incepe sa-si simta marginile trupului, de parca nu ar mai fi fost incapator. "N-ai cum sa iti simti sufletul in inima, n-are cum sa fie atat de mic. Inseamna ca e altceva". Pana atunci crezuse mereu ca trupurile locuiesc in suflet, nu invers. Cum e posibil ca sufletul sa locuiasca in noi? Totusi, de la un timp, el preluase conducerea. Dorea cu ardoare, tanjea sa iasa cumva prin ea, se izbea cu capul de plamanii ei. Sufletul ei era in zbatere haotica, zguduind-o neincetat din toate incheieturile. Dar nu ca sa iasa de acolo ci ca sa-i miste ei trupul adormit, sa-l trezeasca si sa-l puna sa alerge catre celalalt suflet, al lui...un alt deget al lui Dumnezeu.
Barbatul pe care-l iubea era deja inregimentat intr-un sistem inchis: o relatie de multi ani, atat de multi incat devenise mai puternica decat o casatorie. Relatia in care orice miscare a lui este controlata, decisa si aprobata de la "centru". Atata doar ca centrul era usor excentric spre partenera. Anii de viata impreuna il facusera sa nu mai simta asta si ajunsese ca atunci cand il intrebai ceva despre viata lui fraza sa inceapa cu numele ei. Dorintele si placerile lui erau undeva, pe la periferia cercului, acolo unde fusese pus probabil, cu propriul lui accept. Acesta era barbatul la care visa ea.
Asa ca de la o vreme avea 2 vieti: una reala, cea in care isi vedea de treaba, serviciu, oameni, cafenele si cea paralela, in care trebuia sa tina dihania in frau: animalul de suflet care se trezea cand ti-era sedinta mai draga. Era suficient sa-si inchipuie ca el o priveste in ochi si dihania se trezea. Salbatica, pornita direct in viteza a 7-a ca o masinarie teribila ce se hraneste cu iubire si nu se satura niciodata. Mintea pornea atunci fantezii interminabile ce opreau timpul ei in loc, lasandu-i pe cei din jur in camasile lor albastre cu cravate tocite sa-si continue timpul lor, discutiile lor despre companie si tot ceea ce nu interesa pe nimeni decat pe cel care urma sa dea afara inca o mana de oameni. In contextul asta, ei nici nu ii mai era frica. Dihania avea si parti bune: ii atragea toata atentia asupra lucrurilor importante de pe lume: iubirea, sexul, dragostea, sexul si, sa nu uitam, sexul. La inceputul asa zisei lor relatii - ca exista, totusi o relatie, se vedeau in grup, in diferite contexte, ea cu ale ei, el cu a lui - fanteziile erau exclusiv sexuale. Pe plaja, intre stanci, ingropata in nisip - nu facuse asta niciodata si chiar era curioasa daca nisipul e aspru, intra intre fese sau nu mai apuci sa te gandesti? Gura lui avea gust de pesti si privirea lui ii rascolea timpanele. Apoi in padure, la mure, tavaliti in frunze si dude, incovoind-o zgomotos de spate si ametind-o cu o simpla strangere puternica a umerilor ei. In fiecare seara isi propunea sa reinventeze filmele porno, nimic nu e mai sexy decat o imbratisare a umerilor si o mangaiere ferma a capului, in lateralul acela de deasupra urechii, cu toata palma lui mare si calda. Apoi hainele sa ramana pe ei - in vise e cald in orice anotimp – si e mai excitant sa-i simti madularul cand trupul tau e imbracat. Daca e in padure. Daca nu, poate fi si in parc. Un sarut prin care ea sa-i absoarba toata seva lui de barbat urias. Atat de mare incat incape in tine. Cand esti indragostit celalalt pare adimensional, iti umple mintea si spatiul imaginatiei intr-un mod care nu e deloc 3D, e un spatiu care nu functioneaza dupa principii uman masurabile.
Era atat de indragostita incat ochii lui erau omniprezenti in spatiul dintre ea si lume. Putea, de exemplu, sa-si priveasca colegul de birou si sa-i vada, de fapt, ochii "lui" strabatand prin fata livida a account managerului. Ochii barbatului iubit erau un layer intermediar pe care si-l pusese pe fata ca sa vada viata photoshopata precum dorea.
De aceea sedintele erau chiar asteptate. Oamenii vorbeau la masa cea mare si ovala, era cald si mirosea a cafea, iar dihania isi putea porni motoarele in voie.
Mai apoi, odata cu trecerea timpului, toate scenele sexuale au lasat loc unui alt fel de interactiune. Invatase sa se bucure bland de prezenta lui, vibra la incarcatura calda a aerului dintre ei si incerca sa respire particulele expirate de el. Si-a propus sa-i respecte intimitatea relatiei pe care el o avea desi ea nu credea in altceva decat in iubire libera si fara teama. Incerca cu greu si fals sa fie sociabilizanta dar de cate ori il vedea porii ii se deschideau a zambet, probabil si cu fundul zambea. Dintre toate zambetul si iubirea sunt cel mai greu de ascuns. Poti sa ascunzi ura, dispretul, tristetea, dar nu bucuria. Dihannia iesea cu forta unui vulcan, imbratisandu-l in voie, respirandu-l in voie, strangandu-l in brate si oferindu-i-se sclava.
Free love & love without fear. Acolo vroia sa il duca. In locul in care iubirea nu este un concept si nu are o morala, ci este dincolo de ele. In locul in care iubirea se traieste fara a putea fi povestita, in locul si spatiul in care constiinta, trupul si sufletul nu mai sunt 3. In visele ei el nu zambea niciodata pentru ca iubirea nu-ti ridica colturile gurii, te ridica cu totul, ca si cand tu ai fi gura ce inghite toata lumea veche si da nastere in fiecare secunda uneia noi.
Ajunsa la masina, inchise portiera cu zgomot. Privi in oglinda laterala. Porni masina si, odata cu ea, umbra unui barbat inalt in palton negru grabea pasii pe strada. Strada, este, desigur, pustie.
(va urma?)
P.S.Aceasta este o fictiune din care realitatea se va inspira.
Isi mai aprinse o tigara in timp ce mergea spre masina si se gandi ca adora sa auda ecoul propriilor tocuri pe strada pustie. Fusta pix mulata, plan detaliu pe pantofii negri, parfumul ei cu aroma de tutun strabate pelicula alb-negru. O scena care se intampla seara de seara parca de o eternitate. O "ea" auzindu-si pasii pe strada. O secventa de film in care exista mereu un observator dincolo de umarul ei. Acum, depinde cum sunt pasii. Daca se opresc, inseamna ca ii e frica. Daca se grabeste, secventa pregateste neasteptatul. Trebuia sa gaseasca ritmul adecvat pentru ca tocurile ei sa forteze aparitia "lui". Habar n-avea unde e el si nici daca se gandea la ea. Sau daca ea conta catusi de putin pentru el. Totusi, seara era calda si aerul orasului perfect pentru un sarut neasteptat. Mai trase o data din tigara asteptand mainile sa o cuprinda de umeri. Isi incorda auzul si isi tintui privirea spre masina, straduindu-se sa nu-si intoarca capul, pentru ca imaginea lui sa nu dispara din spatele ochilor ei. Macar pana la masina poate sa-si duca cu ea speranta nebuna si obsedanta.
Realizase ca, de la o vreme, incepuse sa o doara sufletul. De fapt nu era o durere, ci doar o senzatie ca incepe sa-si simta marginile trupului, de parca nu ar mai fi fost incapator. "N-ai cum sa iti simti sufletul in inima, n-are cum sa fie atat de mic. Inseamna ca e altceva". Pana atunci crezuse mereu ca trupurile locuiesc in suflet, nu invers. Cum e posibil ca sufletul sa locuiasca in noi? Totusi, de la un timp, el preluase conducerea. Dorea cu ardoare, tanjea sa iasa cumva prin ea, se izbea cu capul de plamanii ei. Sufletul ei era in zbatere haotica, zguduind-o neincetat din toate incheieturile. Dar nu ca sa iasa de acolo ci ca sa-i miste ei trupul adormit, sa-l trezeasca si sa-l puna sa alerge catre celalalt suflet, al lui...un alt deget al lui Dumnezeu.
Barbatul pe care-l iubea era deja inregimentat intr-un sistem inchis: o relatie de multi ani, atat de multi incat devenise mai puternica decat o casatorie. Relatia in care orice miscare a lui este controlata, decisa si aprobata de la "centru". Atata doar ca centrul era usor excentric spre partenera. Anii de viata impreuna il facusera sa nu mai simta asta si ajunsese ca atunci cand il intrebai ceva despre viata lui fraza sa inceapa cu numele ei. Dorintele si placerile lui erau undeva, pe la periferia cercului, acolo unde fusese pus probabil, cu propriul lui accept. Acesta era barbatul la care visa ea.
Asa ca de la o vreme avea 2 vieti: una reala, cea in care isi vedea de treaba, serviciu, oameni, cafenele si cea paralela, in care trebuia sa tina dihania in frau: animalul de suflet care se trezea cand ti-era sedinta mai draga. Era suficient sa-si inchipuie ca el o priveste in ochi si dihania se trezea. Salbatica, pornita direct in viteza a 7-a ca o masinarie teribila ce se hraneste cu iubire si nu se satura niciodata. Mintea pornea atunci fantezii interminabile ce opreau timpul ei in loc, lasandu-i pe cei din jur in camasile lor albastre cu cravate tocite sa-si continue timpul lor, discutiile lor despre companie si tot ceea ce nu interesa pe nimeni decat pe cel care urma sa dea afara inca o mana de oameni. In contextul asta, ei nici nu ii mai era frica. Dihania avea si parti bune: ii atragea toata atentia asupra lucrurilor importante de pe lume: iubirea, sexul, dragostea, sexul si, sa nu uitam, sexul. La inceputul asa zisei lor relatii - ca exista, totusi o relatie, se vedeau in grup, in diferite contexte, ea cu ale ei, el cu a lui - fanteziile erau exclusiv sexuale. Pe plaja, intre stanci, ingropata in nisip - nu facuse asta niciodata si chiar era curioasa daca nisipul e aspru, intra intre fese sau nu mai apuci sa te gandesti? Gura lui avea gust de pesti si privirea lui ii rascolea timpanele. Apoi in padure, la mure, tavaliti in frunze si dude, incovoind-o zgomotos de spate si ametind-o cu o simpla strangere puternica a umerilor ei. In fiecare seara isi propunea sa reinventeze filmele porno, nimic nu e mai sexy decat o imbratisare a umerilor si o mangaiere ferma a capului, in lateralul acela de deasupra urechii, cu toata palma lui mare si calda. Apoi hainele sa ramana pe ei - in vise e cald in orice anotimp – si e mai excitant sa-i simti madularul cand trupul tau e imbracat. Daca e in padure. Daca nu, poate fi si in parc. Un sarut prin care ea sa-i absoarba toata seva lui de barbat urias. Atat de mare incat incape in tine. Cand esti indragostit celalalt pare adimensional, iti umple mintea si spatiul imaginatiei intr-un mod care nu e deloc 3D, e un spatiu care nu functioneaza dupa principii uman masurabile.
Era atat de indragostita incat ochii lui erau omniprezenti in spatiul dintre ea si lume. Putea, de exemplu, sa-si priveasca colegul de birou si sa-i vada, de fapt, ochii "lui" strabatand prin fata livida a account managerului. Ochii barbatului iubit erau un layer intermediar pe care si-l pusese pe fata ca sa vada viata photoshopata precum dorea.
De aceea sedintele erau chiar asteptate. Oamenii vorbeau la masa cea mare si ovala, era cald si mirosea a cafea, iar dihania isi putea porni motoarele in voie.
Mai apoi, odata cu trecerea timpului, toate scenele sexuale au lasat loc unui alt fel de interactiune. Invatase sa se bucure bland de prezenta lui, vibra la incarcatura calda a aerului dintre ei si incerca sa respire particulele expirate de el. Si-a propus sa-i respecte intimitatea relatiei pe care el o avea desi ea nu credea in altceva decat in iubire libera si fara teama. Incerca cu greu si fals sa fie sociabilizanta dar de cate ori il vedea porii ii se deschideau a zambet, probabil si cu fundul zambea. Dintre toate zambetul si iubirea sunt cel mai greu de ascuns. Poti sa ascunzi ura, dispretul, tristetea, dar nu bucuria. Dihannia iesea cu forta unui vulcan, imbratisandu-l in voie, respirandu-l in voie, strangandu-l in brate si oferindu-i-se sclava.
Free love & love without fear. Acolo vroia sa il duca. In locul in care iubirea nu este un concept si nu are o morala, ci este dincolo de ele. In locul in care iubirea se traieste fara a putea fi povestita, in locul si spatiul in care constiinta, trupul si sufletul nu mai sunt 3. In visele ei el nu zambea niciodata pentru ca iubirea nu-ti ridica colturile gurii, te ridica cu totul, ca si cand tu ai fi gura ce inghite toata lumea veche si da nastere in fiecare secunda uneia noi.
Ajunsa la masina, inchise portiera cu zgomot. Privi in oglinda laterala. Porni masina si, odata cu ea, umbra unui barbat inalt in palton negru grabea pasii pe strada. Strada, este, desigur, pustie.
(va urma?)
P.S.Aceasta este o fictiune din care realitatea se va inspira.
