m-as cocoţa pe tine, Lună
sau într-un vârf de stâlp măcar,
să te poti ţine iar de mână
să nu am aerul hotar.
m-aş cocoţa pe-un clar de stele
să-mi aflu iar uitat nedorul
sa-mi amintesc ce cald e-n ele
si cât de parfumat e zborul.
m-aş cocoţa pe-o floare-albă
să las pe jos greul albastru
să fiu uşoară ca o lună
cerului să îi fac cadastru.
(pânza proprie: Femeia care se iubea cu Luna)
