Aseara am dat interzis folosirii oricarui fel de gadget sau display electronic in casa, asa incat copiii nu au avut altceva de facut decat sa puna mainile pe pensule. Cand ei sunt in atelier atunci si eu pot picta linistita. Cred ca este, de altfel, singurul mod in care putem face ceea ce ne place, fara a ne mai scuza "dar cu copiii ce fac?" - sa facem cu ei, asta e. Sa-i tinem pe langa noi, indiferent de meseriile noastre, acolo unde se poate face acest lucru. Si, daca vrei, poti, in foarte multe meserii.
Desi nu a iesit o opera de arta o declar de departe cea mai expresiva panza a mea. Titlul l-am ales dupa ce am citit articolul lui Radu. F Constantinescu.
Si simt nevoia sa adaug:
doar ei isi tin ochii deschisi,noi ne dormim casnicul somn,
in cautarea toboganului ceresc
ma uit in mine si nu dorm.
ma uit in tine si mai vad
mai e un vis comun de construit
mai e un drum pe care sa pasesc
mai sunt imagini cu mirare sa privesc.
ma uit in mine sa te vad pe tine
unde te-am pus? cu ce-am acoperit
privirea ce-mi topea genunchii ?
te uiti prin mine si astept
privirea ce-mi ardea rarunchii.
P.S. Nu va faceti iluzii, ma judec mai aspru decat o puteti face voi: stiu ca scriu - momentan - poezie proasta si romantism ieftin. Daca nu ma pot abtine, ce sa fac? Si daca nu aici, atunci unde? Lucrurile astea ies din mine ca vor ele sa iasa, iar eu nu am disponibilitatea de le slefui pentru a le aduce la stralucire si, probabil, nici instrumentele necesare. Asa-mi trebuie daca nu sunt indrgostita... Astept deci, numa' laude si bucurii din partea voastra, astea sunt acceptate. :).
