Slujbasi. Sa faci sluj. Sa inchini serviciul tau cuiva. Despre asta e vorba.
Am din ce in ce mai multe persoane in jur care, aflate undeva intre 30 si 40 de ani realizeaza ca trebuie sa faca o schimbare, si ca ceea ce au trait pana acum ori nu a fost suficient, ori nu ii mai reprezinte:
Mai intai sunt cei ce nu stiu ca urmeaza o schimbare: sunt cei multi si nemultumiti de orice, sunt cei ce neaga orice, le stiu pe toate si, mai ales, sunt cei care, atunci cand cer un raspuns nu il aud sau nu il recunosc a fi bun, caci, repet, le stiu ei pe toate. "Stiu ei cum sta treaba". Sunt permanent incrancenati, neaga, se impotrivesc la orice, au doar convingeri si nici un dubliu - ceea ce ar fi un semn bun, daca nu ar fi asa de incrancenati si asa de "Dl. NU". Ei sunt cei peste care schimbarea o sa vina cu picioarele, de-a valma, o sa ii ia pe sus si n-or sa stie ce i-a luat. Dar se vor trezi.
Apoi sunt cei care, din nu stiu ce motive, se trezesc singuri. Nu mai suporta stagnarea, recunosc ca ceea ce au facut in ultimii ani nu ii mai reprezinta, recunosc ca "nu se mai recunosc" si ca au facut compromisuri "pentru familie", in numele celorlalti, dar... multe dintre acestea nu li s-au cerut! Ei sunt cei ce isi traiesc trezirea ca un cadou cerut, venit in ultimul moment, dar orice moment este "cel bun", cata vreme vine. Ei sunt oameni care stiu ce vor, stiu ce au vrut, si stiu ce au de facut pentru ca sa isi fie in continuare loiali lor, fiintei lor interioare, misiunii lor.
A treia categorie este a celor care au inceput de mult sa-si caute drumul cel nou, si, indiferent ce cale au aflat (mentori, terapii, cursuri, carti, experiente, introspectii interioare, sau toate acestea la un loc) sunt deja pe drum si drumul e cel bun.
Sunt din ce in ce mai multi oameni care constientizeaza ca s-au indepartat de menirea vietii lor. Care vad ca serviciile pe care le au, activitatile pe care le fac in slujba celorlalti sunt simple actiuni secate se suflet. Sunt din ce in ce mai multi oameni care stiu, inteleg si simt ca nu mai POT TRAI fara sa faca ceea ce SIMT, ceea ce le PLACE, motivul pentru care au ajuns aici.
Ei stiu, de fapt, ca nu mai pot trai fara sa isi aduca serviciul lor inalt, talentul si harul pentru care s-au nascut ... IN SLUJBA CELORLALTI. Ei stiu ca nu mai pot trai ca slujbasi, si ca vor sa fie adevarati SLUJITORI AI OMULUI, oferind celor din jur talentul si stralucirea cu care au venit. Cea mai insignifianta meserie, cum ar fi celebra "femeie de serviciu" poate fi un loc de munca fericit in care ii faci fericiti pe altii (si va voi da un exemplu concret candva).
Noi toti ne vom trezi mai repede sau mai incet si vom redeveni slujitori ai oamenilor. Fie ei copii, batrani, adulti, sanatosi sau bolnavi, noi suntem toti aici pe pamant doctori de suflete.
