O casatorie reusita este cea incheiata printr-un divort

Un articol al Casandrei Bischoff postat pe Facebook m-a incitat sa dau niste raspunsuri care s-au transformat la randul lor in articol.

Intrebarea la care Casandra raspundea era (citand revista Psychologies) "Cat de importanta mai este institutia casatoriei in zilele noastre?". Raspunsul mi-a placut, caci vorbea despre relatiile constiente si despre cresterea personala intr-o relatie in 2.

Prilej pentru mine pentru a spune ce cred despre casatorie si mai ales despre divort: ei bine da, pentru mine o casatorie reusita este cea incheiata printr-un divort. Partenerii au invatat ceea ce era de invatat unul de la celalalt si au pornit mai departe fiecare pe drumul lui. Eliberati de invatator, de dependenta, gata sa isi asume un nou profesor sau sa continue singuri. Orice alta casatorie - cele in derulare adica - sunt sub semnul intrebarii, cata vreme nu stim cum se termina. Daca un partener moare intr-o casatorie, atunci el lasa inca o lectie in urma, celuilalt. Sa ramai casatorit o viata este ca si cum iti doresti - si poate ai nevoie - sa nu se termine niciodata scoala... :)

Vreau sa se termine cu "drama" divortului. Stiu ca este dureros, l-am trait si ma bucur pentru asta acum, desi atunci parca ma calcase trenul in timp ce frana in gara, chiar in conditiile in care eu am declansat procesul respectiv. Divortul este un cuvant urat, el nu spune decat despre rupere, moarte (a relatiei) dar nimic despre renastarea ulterioara, reinvierea, schimbarea ce vine. Oamenii vorbesc despre divort ca si cum nu mai stiu sa numere dupa cifra 5 sau dupa 6, dar zilele si trairile nu se opresc niciodata.

CASATORIA ESTE ATUNCI CAND NU MAI FUGI. Nici la mama, nici la o prietena. Nici atunci cand nu mai stii ce sa faci si nici atunci cand lectiile sunt atat de grele incat iti doresti sa abandonezi de tot scoala asta. Te casatoresti atunci cand iti asumi ca n-o sa mai pleci cand ti-e greu. Ca promiti sa lucrezi cu tine, cu partile tale intunecate, atunci cand ele ti se vor deschide in fata de catre partener si copii, ca o carte cu poze. Cu poze frumoae si urate, desigur, dar sunt ale tale. Cand esti convins(a) ca poti face asta, inseamna ca esti gata sa fii casatorit pentru o perioada indelungata. Si fiecare noua descoperire - i se mai spune si cearta, da, cearta conjugala - este de fapt o sansa la a-ti lumina inca o parte intunecata a ta.

Se vorbeste despre "singuratatea in doi" versus "singuratatea de unul singur" dar se doreste de fapt a se exprima un unic fapt cat se poate de adevarat: in fata propriilor tale umbre esti intotdeauna singur. Si asa si trebuie sa fie. Uneori te mai tine de mana un profesor, dar 1 + 1 va trebui sa inveti mereu si in fiecare zi cat fac. Si vei scriie rezultatul cu mana ta, zilnic. Uneori 1+1 fac unul, atunci cand ea este insarcinata si functioneaza ca un singur trup. Sau atunci cand el si ea au un orgasm simultan iar uneori au placerea si bucuria de a avea chiar unul comun. Alteori 1-1 = 2. Atunci cand ea naste un copil si astfel, ea fara unul devine doi. Sau atunci cand ratiunea ei nu este pusa in slujba inimii ei, iar minusul e o declaratie de razboi ratiune / simtire ce duce la un intern razboi conjugal.

Razboiul conjugal nu este intre ea si el, cat intre cele 2 minti ale noatre, intre cele 2 idei ale noastre: nevoia naturala de a ne iubi neconditionat si vocile mintii noastre cea prea-mult-judecatoare. Un razboi ce emana, desigur, in exterior, declansandu-le pe cele cu cei din jur.

Eterna dilema "sa fiu singura cu un el" sau "sa ma uit la ce film vreau eu seara" este una falsa. Nu programul tv e problema cat faptul de a accepta si a ne BUCURA ca suntem SINGURI in ambele situatii. Si acesta este cadoul cel mai serios pe care l-am primit. Suntem liberi sa ne rezolvam singuri fricile, nevoile, sa ne depasim credintele limitative. Sa ne urmam dorinta de evolutie. Este alegerea noastra daca o facem cu un el - acelasi zi de zi in casa noastra - sau cu mai multi, diferiti, succedandu-se mai lent sau mai rapid. Femeile care au avut mai mult de 3 relatii serioase stiu perfect ca partenerii pe care i-au ales nu sunt, de fapt, atat de diferiti pe cat ar parea de la distanta. Stim perfect sa ne alegem un anume tip de profesor care ne va scoate in lumina exact acele rani pe care vrem sa le vindecam. Este alegerea noastra daca vom intelege ca fiecare om pe care il intalnim este un profesor si un partener conjugal cu care traim casnicii "reusite" pret de o conversatie la un ghiseu ori timp de o zi de munca la un proiect.

Aaaa... te-ai casatorit dar vrei sa vezi si cum e la clasa cealalta? Vrei sa vezi ce preda profu' ala simpatic de la a XII-a C? E ok, mergi si vezi ce se intampla. Asuma-ti riscul sa ramai corijent prin faptul ca te va abandona vechiul profesor, dar incearca - daca asta este ceea ce iti doresti. Partea cea mai interesanta pe care o vei descoperi este ca si la noul profesor notele le iei tot tu. Raspunsurile le dai tot tu. Si chiar daca el este mai indulgent la inceput caci vrea sa te recruteze, in scurt timp vei vedea ca materia este exact aceeasi. Si singurul care o va parcurge esti TOT TU.

Este motivul pentru care nu mai visez la "ce-ar fi daca?". Exceptam, desigur, cazurile extreme - si mi-a fost dat sa cunosc in ultima vreme cazuri de violenta conjugala despre care mi-e greu sa si scriu - cazuri in care abandonul profesorului nebun devine act obligatoriu de salvare. Exceptam si cazurile in care elevul isi depaseste profesorul dar dorinta lui de evolutie este mai mare decat anticipase initial, astfel incat are o nevoie imperativa sa isi caute un nou maestru. Acestia sunt elevii (elevele?) care cauta sa faca performanta, si cautarile lor au un scop precis: ei /ele vor deveni la randul lor profesori si acest lucru este o fericire mai mare pentru ei decat fericirea de a avea un partener stabil.

Daca m-as mai casatori, cu experientele pe care le am si informatiile pe care le detin acum despre casatorie? DA! Chiar si a mia oara, daca e nevoie. Casatoria este atat de distractiva incat Bundy si Seinfeld la un loc nu fac cat o seara impreuna. Si serile acelea pot fi zilnice. Telenovela de acasa intrece orice asteptare, e live si e personalizata cum nu se poate mai bine pe profilul tau emotional, mental, etc. Spectacolul este acasa, mereu. Pentru asta m-as casatori si recasatori oricand - daca ar fi cazul.

Daca as recomanda cuiva sa se casatoreasca? NU! Nu poti recomanda un spital, chiar daca te-ai simtit foarte bine dupa operatie! Pentru unii vor fi mai potrivite poate, medicina alternativa, samanismul sau o originala si proprie cale de vindecare. Ma amuz amar cand sunt invitata la nunti si botezuri, nu-mi mai vine sa zambesc fals nici macar miresei pentru ca nu cred ca vreunul dintre participantii la ritual stie ce urmeaza. Incerc insa sa invat de la miri inconstienta, puterea de a te arunca in gol, credinta ca va fi bine. O astfel de credinta este o lectie importanta de reinvatat zilnic. Si unii dintre ei chiar vor avea casatorii reusite. :)

Asadar... traiasca casatoria! Si traiasca necasatoria! Dar mai ales traiasca autocunosterea, in orice forma vom alege sa o experimentam. Totul este atat de liber, atat de ofertant in ambele situatii, de ce sa avem toti aceeasi parere? S-au dat pareri la toti, deci bucurati-va de ceea ce credeti si mergeti mai departe!

Deci, nu mai cautati casatorii fericite. In schimb traiasca mariajul fericit... acela intre mintea si inima noastra!

ORGASM

Cand am vorbit prima oara despre orgasmul meu cu o prietena eram deja tare batrana, aveam vreo 21 de ani. I-am spus ca nu am avut orgasm cu un barbat, mai degraba o promisiune a trupului meu. Ea s-a mirat foarte tare si m-a intrebat: "Cum? Nu iti dai drumu' ??" Aha, m-am gandit, deci e un ceva pe care trebuie sa il pornesc eu, ceva ce trebuie sa curga din mine dar numai daca ii dau eu drumul. M-am simtit tare vinovata ca nu stiu unde e butonul pe care trebuie sa il apas ca sa "dau drumu' " la acel suvoi, lichid, solid sau fluid ce ar fi trebuit in mintea mea sa fie un orgasm in 2.

Mai apoi, cand am vazut CE si CUM este, am inteles ca nu era vorba de a da drumul la ceva din tine, cat la a-ti da drumul tie cu totul in ceva. La a te arunca cu toata fiinta ta intr-un necunoscut spatiu, intr-o necunoscuta fericire. In a avea incredere in orice urmeaza dupa. In a te abandona in placere. "A-ti da drumul" avea acum un cu totul si cu totul alt inteles, el devenind pasul pe care il faci inainte de aruncarea in gol sau in plin, si nu ceva ce trebuie sa dai din tine, chiar si cand simti ca nu ai.

Da, in stare de constienta totul este si se petrece in interiorul nostru: frumusetea, emotiile, senzatiile, gandurile, starile noastre. Si totusi orgasmul este "a fi cu tot intregul sau partialul tau intr-un imens altceva". Infinit.

Probabil ca "a-ti da drumul" inseamna pentru un barbat tot "o aruncare intr-o necunoscuta". O fiinta pe care o stii dar poate nu o cunosti, sau macar o parte din ea o vei cunoaste cu adevarat atunci cand iti vei da drumul propriei esente in ea.

Pentru femei, abandonarea e una dintre caile de a obtine orgasmul in 2. Poate de aceea barbatii prea puternici, prea imperativi, care emana masculinitate exacerbata nu au oferit decat foarte rar un orgasm serios unei femei. Atunci cand partenerul emana o forta bruta in fata careia te crezi mult prea slaba iti va fi greu sa simti puterea unui orgasm. Nu esti si nu poti fi pregatita pentru asta. Doar barbatul care protejeaza fara a inspira frica, cel alaturi de care te simti gata sa gresesti linistita, sa faci prostii, sa fii tu insati si sa stii ca nu te judeca decat cu iubire este cel alaturi de care te poti abandona. Pentru ca si noua ne place sa facem prostii (orice ar insemna asta) si sa fim acceptate si iubite in continuare.

A te simti in siguranta langa un barbat inseamna sa fii sigura ca abandonand-ti total fiinta si trupul in spatiul vostru comun, atunci in el si cu el se vor intampla lucruri extatice. A te simti in siguranta si a avea orgasm impreuna cu un barbat inseamna sa ai curajul si nebunia de a te arunca in gol in orice urmeaza, a-ti da drumul intr-un necunoscut de senzatii; cu incredere si credinta totala. Ca poti deveni ceea ce esti: energie pura, element si intreg, micro si macro in acelasi timp, sus si jos, le fel si diferit, spatiu fara timp. Esti ceva prin care se intampla ceea ce esti.

A avea orgasm inseamna sa-ti dai drumul in iubire.

Pentru fiecare dintre noi etapele prezente de schimbare - fie ele sociale, profesionale, personale - inseamna uneori astfel de aruncari in gol.

Dati-va drumul!

Abandonati-va cu credinta si incredere!

Invatati sa inotati in noua voastra fiinta!

DESPRE NOUA IUBIRE

Instructiuni: utilizati-va inima cand ascultati. Orice alt organ dauneaza receptarii sanatoase.

INVIERE & UPGRADE

Anul Nou Pascal inseamna inviere. Daca ne-a fost pe buze in toate aceste zile ar fi frumos sa ne fie si in suflet macar o inviere mica.

Dar cum facem sa ne inviem sufletul in fiecare primavara? La computer e un pic mai simplu, avem butoanele de "disk cleanup", "disk defragmenter" si multe altele pe care nu le stiu. Pentru copii am inventat o guma magica ce sterge din minte imaginile neplacute vazute in cursul zilei, astfel incat visele sa ramana frumoase.

Dar noi? Noi cum ne inviem sufletul primavara? Doar praful sters pe dupa canapelele oboselilor noastre nu ajunge. Dar daca stergem geamurile si ferestrele catre viata ? Asta incepe sa sune bine. Ne putem da jos praful de pe ochelarii cu care vedem viata in gri, putem lustrui irisii ochilor nostrii pentru a avea mai multa claritate in decizii, dam cu un pic de lumina pe perceptii si incet-incet totul capata o rezolutie noua. Mai multi pixeli, mai colorat, contrast mai bun al imaginii.

Ma gandeam sa inventez si pentru adulti un astfel de instrument. NLP-ul a creat deja vocabularul si frazele cu care iti poti seta viitorul. Dar cred ca nu conteaza in ce fel arata instrumentul tau - ai destula imaginatie pentru a-ti inchipui tot ce doresti.

Iar ceea ce doresc eu acum este sa dezinstalez programele vechi ale sufletului meu, sa updatez cu versiuni sau programe noi benefice anului 2010. Este felul in care sufletul meu invie primavara asta.

Iar azi inventez un instrument pentru DEZVĂŢ. El se numeste "Uninstall my shame" iar metoda mi-a fost sugerata de Sara mea. La cei 5 ani pe care ii are mi-a spus ca, inainte de toate, trebuie sa "rup invatatura"! DA! Asa e! Intai trebuie sa identific invatatura veche la care vreau sa renunt, apoi sa o "rup" - termenul mi se pare foarte potrivit - si abia la urma sa instalez noul program. Noua invatare.

O multime de rusini am pe care vreau sa le rup: de exemplu azi am mancat o maslina murata cu migdala si, muscand din ea, migdala a sarit direct pe masa. A fost amuzant dar imediat dupa asta ma si imaginam facand un astfel de gest la un dineu oficial si ma vedeam incarcata de rusine. Asa ca primul lucru pe care vreau sa-l "rup" este rusinea de a manca in public asa cum mananc. Apoi cea de a face gesturile pe care le fac, le am, miscarile trupului meu - nimic din toate astea nu mai vreau sa fie vreodata rusinoase pentru mine. De ce altceva imi mai este rusine? De cunostintele putine pe care le am in anumite domenii, de experienta mea mica in altele, de lipsurile pe care nu mi le-am acoperit atunci cand am ales altceva. Ce mai dezinstalam? Programele de rusine in fata juriilor, judecatorilor, sefilor si a oricaror comisii care ne evalueaza. Parintilor, desigur. Caci oricat ne-am detasa de ei, oricat ne inchipuim pe picioarele noastre privirea mamei si a tatalui o simtim in noi in momentele marilor impliniri personale. De fapt dezinstalez rusinea in fata oricarui partener, caci orice persoana intalnita este un judecator activ al persoanei si faptelor noastre. si mai ales rusinea in fata mea.

Dezinstalez programele de rusine de dupa betii, petreceri prea lungi si vorbe spuse "aiurea". Dezinstalez programele de rusine a uitarii (am uitat de ziua cuiva important, am uitat cum il cheama pe colegul de liceu cu freza bros-depeche, am uitat cum il cheama pe cel cu care tocmai am dat mana, am uitat cat bine mi-ai facut, am uitat ce trebuia sa spun, am uitat sa-ti dau banii, am uitat...!) Toate aceste uitari nu ar fi atat de grave daca nu ar fi dublate de rusinea nationala. Un popor rusinos, ce mai! Dau click si uninstall pe "sa-ti fie rusine ca-mi vorbesti asa!" si pe "sa-ti fie rusine pentru tonul pe care il ai!". Majoritatea lectiilor romanesti educationale vin la pachet cu un sentiment de rusine, cu un doliu prea lung al faptelor "rele", cu concentrarea atentiei pe fapta, nu pe solutie.

O astfel de mentalitate ne face sa pierdem teren in fata lumii, nu doar in fata noastra. Mentalitatea rusinii ne face sa pierdem pana si meciurile de fotbal si fotbalul in general, acela pe care l-am iubit si eu, trait in fata televizorului alaturi de familie sau prieteni. Cum sa castige o echipa rusinoasa? Cum sa castige 11 baietei jenati de propria lor existenta si secondati de 20 de milioane de pesimisti, de sfiosi, de concentrati pe pierdere, pe esec, pe situatii de ratare? Cum sa castigi cand ti se spune de la 3 si pana la 60 de ani "sa-ti fie rusine!" (ca ai varsat cana, ca ai vorbit urat, ca existi, ca respiri, ca tusesti, ca ragai, ca nu dai mana, ca nu deschizi portiera, ca ai penis, ca nu ai penis, ca vrei, ca nu vrei, ca mananci, ca nu mananci). La primul gol primit rusinea noastra adanc inradacinata in spiritul romanesc isi face aparitia si ca o zana rea ce imbraca totul in deziluzie, pierdere, "nenoroc"...

Vreau sa nu confundam lipsa de rusine cu nerusinarea. A jigni intentionat e diferit de a face o gresala.

Si vreau sa nu confundam rusinea cu smerenia. Rusinea e distructiva, smerenia e un echilibru care te conduce catre solutii, constient de implicatiile faptei tale. Smerenia este responsabilitatea de a fi victorios dar si acceptarea infrangerii cu increderea ca nu esti invins, doar ai pierdut o batalie.

Dezinstalez rusinea mea si cu ea pe cea nationala. Nationala de fotbal sau de handbal sau de orice. In sport se vede extraordinar mentalitatea unui popor. De aia joaca afara doar acei putini romani care nu sunt doar tehnici si talentati ci mai au o calitate: au fost crescuti in respectul de sine. Le-a fost sadita de mici increderea in ei.

Dezinstalez rusinea-mi proprie. Multumesc pentru ea - probabil m-a salvat de la mult penibil, lasandu-mi doar o doza cu care ma simt confortabil :).

Si ce punem la loc?

ACCEPTAREA. Aceeptarea faptelor asa cum sunt ele si apoi concentrarea pe solutii pentru situatile ce merita schimbate / reparate.

Dau click si instalez acum noul program. Sunt asa cum sunt, fac fapte bune si rele pentru cei din jur, repar ce am gresit dar nu imi e rusine. Sunt asa cum sunt. Sunt tot ce sunt, iubesc ceea ce a facut Dumnezeu, ma iubesc cum sunt.

Salvez.

Si ies.

Afara, sa invii in jurul meu.