Mi-e dor sa iubesc ingrozitor. Sa ard in mine secunde si zile cu precizie de laser: acolo unde privirea mea o atinge pe a lui timpul sa imi secere ascutit sufletul. Mi-e dor sa imi fie atat de dor incat copacii sa-mi fie tablou. Mi-e dor sa crestez in zi ani adanci ca ochii lui.
Mi-e dor sa ma zgaiesc tamp la frunze si gandaci, la curcubeu.
Mi-e dor, apoi, sa ma tina in brate prin iarba si sa suflam impreuna in papadii. Mi-e dor de toate acele prostii... ca de cele mai intelepte ganduri.
Mi-e dor sa ma las prada vantului si el sa se hraneasca din obrajii nostri.
Mi-e dor de-o poezie mai inalta. Mi-e dor sa nu fiu singura-n iubire, mi-e dor sa fiu iubire, singura. Sa ma las in ea si sa o umplu, sa ma umplu. Sa mirosim a Mana Maicii Domnului dimineata, sa sarim din nou in aer, sa cadem intr-o apa mare, sa cadem in imbratisare.
Mi-e dor sa simt mare.
