Anul Nou Pascal inseamna inviere. Daca ne-a fost pe buze in toate aceste zile ar fi frumos sa ne fie si in suflet macar o inviere mica.
Dar cum facem sa ne inviem sufletul in fiecare primavara? La computer e un pic mai simplu, avem butoanele de "disk cleanup", "disk defragmenter" si multe altele pe care nu le stiu. Pentru copii am inventat o guma magica ce sterge din minte imaginile neplacute vazute in cursul zilei, astfel incat visele sa ramana frumoase.
Dar noi? Noi cum ne inviem sufletul primavara? Doar praful sters pe dupa canapelele oboselilor noastre nu ajunge. Dar daca stergem geamurile si ferestrele catre viata ? Asta incepe sa sune bine. Ne putem da jos praful de pe ochelarii cu care vedem viata in gri, putem lustrui irisii ochilor nostrii pentru a avea mai multa claritate in decizii, dam cu un pic de lumina pe perceptii si incet-incet totul capata o rezolutie noua. Mai multi pixeli, mai colorat, contrast mai bun al imaginii.
Ma gandeam sa inventez si pentru adulti un astfel de instrument. NLP-ul a creat deja vocabularul si frazele cu care iti poti seta viitorul. Dar cred ca nu conteaza in ce fel arata instrumentul tau - ai destula imaginatie pentru a-ti inchipui tot ce doresti.
Iar ceea ce doresc eu acum este sa dezinstalez programele vechi ale sufletului meu, sa updatez cu versiuni sau programe noi benefice anului 2010. Este felul in care sufletul meu invie primavara asta.
Iar azi inventez un instrument pentru DEZVĂŢ. El se numeste "Uninstall my shame" iar metoda mi-a fost sugerata de Sara mea. La cei 5 ani pe care ii are mi-a spus ca, inainte de toate, trebuie sa "rup invatatura"! DA! Asa e! Intai trebuie sa identific invatatura veche la care vreau sa renunt, apoi sa o "rup" - termenul mi se pare foarte potrivit - si abia la urma sa instalez noul program. Noua invatare.
O multime de rusini am pe care vreau sa le rup: de exemplu azi am mancat o maslina murata cu migdala si, muscand din ea, migdala a sarit direct pe masa. A fost amuzant dar imediat dupa asta ma si imaginam facand un astfel de gest la un dineu oficial si ma vedeam incarcata de rusine. Asa ca primul lucru pe care vreau sa-l "rup" este rusinea de a manca in public asa cum mananc. Apoi cea de a face gesturile pe care le fac, le am, miscarile trupului meu - nimic din toate astea nu mai vreau sa fie vreodata rusinoase pentru mine. De ce altceva imi mai este rusine? De cunostintele putine pe care le am in anumite domenii, de experienta mea mica in altele, de lipsurile pe care nu mi le-am acoperit atunci cand am ales altceva. Ce mai dezinstalam? Programele de rusine in fata juriilor, judecatorilor, sefilor si a oricaror comisii care ne evalueaza. Parintilor, desigur. Caci oricat ne-am detasa de ei, oricat ne inchipuim pe picioarele noastre privirea mamei si a tatalui o simtim in noi in momentele marilor impliniri personale. De fapt dezinstalez rusinea in fata oricarui partener, caci orice persoana intalnita este un judecator activ al persoanei si faptelor noastre. si mai ales rusinea in fata mea.
Dezinstalez programele de rusine de dupa betii, petreceri prea lungi si vorbe spuse "aiurea". Dezinstalez programele de rusine a uitarii (am uitat de ziua cuiva important, am uitat cum il cheama pe colegul de liceu cu freza bros-depeche, am uitat cum il cheama pe cel cu care tocmai am dat mana, am uitat cat bine mi-ai facut, am uitat ce trebuia sa spun, am uitat sa-ti dau banii, am uitat...!) Toate aceste uitari nu ar fi atat de grave daca nu ar fi dublate de rusinea nationala. Un popor rusinos, ce mai! Dau click si uninstall pe "sa-ti fie rusine ca-mi vorbesti asa!" si pe "sa-ti fie rusine pentru tonul pe care il ai!". Majoritatea lectiilor romanesti educationale vin la pachet cu un sentiment de rusine, cu un doliu prea lung al faptelor "rele", cu concentrarea atentiei pe fapta, nu pe solutie.
O astfel de mentalitate ne face sa pierdem teren in fata lumii, nu doar in fata noastra. Mentalitatea rusinii ne face sa pierdem pana si meciurile de fotbal si fotbalul in general, acela pe care l-am iubit si eu, trait in fata televizorului alaturi de familie sau prieteni. Cum sa castige o echipa rusinoasa? Cum sa castige 11 baietei jenati de propria lor existenta si secondati de 20 de milioane de pesimisti, de sfiosi, de concentrati pe pierdere, pe esec, pe situatii de ratare? Cum sa castigi cand ti se spune de la 3 si pana la 60 de ani "sa-ti fie rusine!" (ca ai varsat cana, ca ai vorbit urat, ca existi, ca respiri, ca tusesti, ca ragai, ca nu dai mana, ca nu deschizi portiera, ca ai penis, ca nu ai penis, ca vrei, ca nu vrei, ca mananci, ca nu mananci). La primul gol primit rusinea noastra adanc inradacinata in spiritul romanesc isi face aparitia si ca o zana rea ce imbraca totul in deziluzie, pierdere, "nenoroc"...
Vreau sa nu confundam lipsa de rusine cu nerusinarea. A jigni intentionat e diferit de a face o gresala.
Si vreau sa nu confundam rusinea cu smerenia. Rusinea e distructiva, smerenia e un echilibru care te conduce catre solutii, constient de implicatiile faptei tale. Smerenia este responsabilitatea de a fi victorios dar si acceptarea infrangerii cu increderea ca nu esti invins, doar ai pierdut o batalie.
Dezinstalez rusinea mea si cu ea pe cea nationala. Nationala de fotbal sau de handbal sau de orice. In sport se vede extraordinar mentalitatea unui popor. De aia joaca afara doar acei putini romani care nu sunt doar tehnici si talentati ci mai au o calitate: au fost crescuti in respectul de sine. Le-a fost sadita de mici increderea in ei.
Dezinstalez rusinea-mi proprie. Multumesc pentru ea - probabil m-a salvat de la mult penibil, lasandu-mi doar o doza cu care ma simt confortabil :).
Si ce punem la loc?
ACCEPTAREA. Aceeptarea faptelor asa cum sunt ele si apoi concentrarea pe solutii pentru situatile ce merita schimbate / reparate.
Dau click si instalez acum noul program. Sunt asa cum sunt, fac fapte bune si rele pentru cei din jur, repar ce am gresit dar nu imi e rusine. Sunt asa cum sunt. Sunt tot ce sunt, iubesc ceea ce a facut Dumnezeu, ma iubesc cum sunt.
Salvez.
Si ies.
Afara, sa invii in jurul meu.
Dar cum facem sa ne inviem sufletul in fiecare primavara? La computer e un pic mai simplu, avem butoanele de "disk cleanup", "disk defragmenter" si multe altele pe care nu le stiu. Pentru copii am inventat o guma magica ce sterge din minte imaginile neplacute vazute in cursul zilei, astfel incat visele sa ramana frumoase.
Dar noi? Noi cum ne inviem sufletul primavara? Doar praful sters pe dupa canapelele oboselilor noastre nu ajunge. Dar daca stergem geamurile si ferestrele catre viata ? Asta incepe sa sune bine. Ne putem da jos praful de pe ochelarii cu care vedem viata in gri, putem lustrui irisii ochilor nostrii pentru a avea mai multa claritate in decizii, dam cu un pic de lumina pe perceptii si incet-incet totul capata o rezolutie noua. Mai multi pixeli, mai colorat, contrast mai bun al imaginii.
Ma gandeam sa inventez si pentru adulti un astfel de instrument. NLP-ul a creat deja vocabularul si frazele cu care iti poti seta viitorul. Dar cred ca nu conteaza in ce fel arata instrumentul tau - ai destula imaginatie pentru a-ti inchipui tot ce doresti.
Iar ceea ce doresc eu acum este sa dezinstalez programele vechi ale sufletului meu, sa updatez cu versiuni sau programe noi benefice anului 2010. Este felul in care sufletul meu invie primavara asta.
Iar azi inventez un instrument pentru DEZVĂŢ. El se numeste "Uninstall my shame" iar metoda mi-a fost sugerata de Sara mea. La cei 5 ani pe care ii are mi-a spus ca, inainte de toate, trebuie sa "rup invatatura"! DA! Asa e! Intai trebuie sa identific invatatura veche la care vreau sa renunt, apoi sa o "rup" - termenul mi se pare foarte potrivit - si abia la urma sa instalez noul program. Noua invatare.
O multime de rusini am pe care vreau sa le rup: de exemplu azi am mancat o maslina murata cu migdala si, muscand din ea, migdala a sarit direct pe masa. A fost amuzant dar imediat dupa asta ma si imaginam facand un astfel de gest la un dineu oficial si ma vedeam incarcata de rusine. Asa ca primul lucru pe care vreau sa-l "rup" este rusinea de a manca in public asa cum mananc. Apoi cea de a face gesturile pe care le fac, le am, miscarile trupului meu - nimic din toate astea nu mai vreau sa fie vreodata rusinoase pentru mine. De ce altceva imi mai este rusine? De cunostintele putine pe care le am in anumite domenii, de experienta mea mica in altele, de lipsurile pe care nu mi le-am acoperit atunci cand am ales altceva. Ce mai dezinstalam? Programele de rusine in fata juriilor, judecatorilor, sefilor si a oricaror comisii care ne evalueaza. Parintilor, desigur. Caci oricat ne-am detasa de ei, oricat ne inchipuim pe picioarele noastre privirea mamei si a tatalui o simtim in noi in momentele marilor impliniri personale. De fapt dezinstalez rusinea in fata oricarui partener, caci orice persoana intalnita este un judecator activ al persoanei si faptelor noastre. si mai ales rusinea in fata mea.
Dezinstalez programele de rusine de dupa betii, petreceri prea lungi si vorbe spuse "aiurea". Dezinstalez programele de rusine a uitarii (am uitat de ziua cuiva important, am uitat cum il cheama pe colegul de liceu cu freza bros-depeche, am uitat cum il cheama pe cel cu care tocmai am dat mana, am uitat cat bine mi-ai facut, am uitat ce trebuia sa spun, am uitat sa-ti dau banii, am uitat...!) Toate aceste uitari nu ar fi atat de grave daca nu ar fi dublate de rusinea nationala. Un popor rusinos, ce mai! Dau click si uninstall pe "sa-ti fie rusine ca-mi vorbesti asa!" si pe "sa-ti fie rusine pentru tonul pe care il ai!". Majoritatea lectiilor romanesti educationale vin la pachet cu un sentiment de rusine, cu un doliu prea lung al faptelor "rele", cu concentrarea atentiei pe fapta, nu pe solutie.
O astfel de mentalitate ne face sa pierdem teren in fata lumii, nu doar in fata noastra. Mentalitatea rusinii ne face sa pierdem pana si meciurile de fotbal si fotbalul in general, acela pe care l-am iubit si eu, trait in fata televizorului alaturi de familie sau prieteni. Cum sa castige o echipa rusinoasa? Cum sa castige 11 baietei jenati de propria lor existenta si secondati de 20 de milioane de pesimisti, de sfiosi, de concentrati pe pierdere, pe esec, pe situatii de ratare? Cum sa castigi cand ti se spune de la 3 si pana la 60 de ani "sa-ti fie rusine!" (ca ai varsat cana, ca ai vorbit urat, ca existi, ca respiri, ca tusesti, ca ragai, ca nu dai mana, ca nu deschizi portiera, ca ai penis, ca nu ai penis, ca vrei, ca nu vrei, ca mananci, ca nu mananci). La primul gol primit rusinea noastra adanc inradacinata in spiritul romanesc isi face aparitia si ca o zana rea ce imbraca totul in deziluzie, pierdere, "nenoroc"...
Vreau sa nu confundam lipsa de rusine cu nerusinarea. A jigni intentionat e diferit de a face o gresala.
Si vreau sa nu confundam rusinea cu smerenia. Rusinea e distructiva, smerenia e un echilibru care te conduce catre solutii, constient de implicatiile faptei tale. Smerenia este responsabilitatea de a fi victorios dar si acceptarea infrangerii cu increderea ca nu esti invins, doar ai pierdut o batalie.
Dezinstalez rusinea mea si cu ea pe cea nationala. Nationala de fotbal sau de handbal sau de orice. In sport se vede extraordinar mentalitatea unui popor. De aia joaca afara doar acei putini romani care nu sunt doar tehnici si talentati ci mai au o calitate: au fost crescuti in respectul de sine. Le-a fost sadita de mici increderea in ei.
Dezinstalez rusinea-mi proprie. Multumesc pentru ea - probabil m-a salvat de la mult penibil, lasandu-mi doar o doza cu care ma simt confortabil :).
Si ce punem la loc?
ACCEPTAREA. Aceeptarea faptelor asa cum sunt ele si apoi concentrarea pe solutii pentru situatile ce merita schimbate / reparate.
Dau click si instalez acum noul program. Sunt asa cum sunt, fac fapte bune si rele pentru cei din jur, repar ce am gresit dar nu imi e rusine. Sunt asa cum sunt. Sunt tot ce sunt, iubesc ceea ce a facut Dumnezeu, ma iubesc cum sunt.
Salvez.
Si ies.
Afara, sa invii in jurul meu.
