Azi e ziua mea, altadata exercitiu de bucurie, dar care azi a inceput intr-o stare diferita. E primul an in care am constatat ca nu e suficient sa fie 27 iulie ca sa ma bucur. Sau oricum nu e asta motivul, ci poate fi oricare altul, chiar si in 27 iulie. Si apoi... ce inseamna 38 de ani? Nu e nici 37, nici 39, ca sa zic ca merg pe 40... Mi-era ciuda ca nu inteleg cifra asta.
Dar apoi m-a sunat mama si mi-a spus ca 38 e frumos: o jumatate si un intreg! Si de atunci ziua mea s-a luminat. Si a inceput sa fie.
Pentru ca uneori e nevoie de un singur gand ca sa ne aducem aminte de ce am venit aici.
O jumatate si dublul lui. Extensie, in fiecare clipa. Despre asta e vorba aici, in viata asta, nu? Despre crestere, si asta chiar asa se face: o celula si regenerarea ei, o parte si apoi un intreg.
Sunt 38 azi, si imi extind gandul de fericire in clipa asta, dubland prin mie fericirea de pe pamant.
Dar apoi m-a sunat mama si mi-a spus ca 38 e frumos: o jumatate si un intreg! Si de atunci ziua mea s-a luminat. Si a inceput sa fie.
Pentru ca uneori e nevoie de un singur gand ca sa ne aducem aminte de ce am venit aici.
O jumatate si dublul lui. Extensie, in fiecare clipa. Despre asta e vorba aici, in viata asta, nu? Despre crestere, si asta chiar asa se face: o celula si regenerarea ei, o parte si apoi un intreg.
Sunt 38 azi, si imi extind gandul de fericire in clipa asta, dubland prin mie fericirea de pe pamant.