Dar poti? Chiar poti sa nu franezi cand simti ca pierzi controlul?
Unul dintre cele mai pretioase sfaturi pe care le-am primit iarna aceasta a fost "cand iti place accelereaza, cand nu, incetineste. Dar nu frana! Doar asa mentii controlul!" Nu era deloc polei pe afara cand am primit acest sfat, doar in viata mea patinau bine anumite roti si mi-a placut extrem de mult descrierea de mai sus.
Chiar asa. Cand e polei, dispare o coordonata pe care o cunoastem si pe care ne sprijinim: nu mai suntem lipiti de pamant, nu mai suntem cu picioarele pe pamant. Totul parca o ia razna, acceleratia e inutila iar frana un dezastru. Tot ce mai poti folosi este volanul. Directia.
Poleiul este un exercitiu perfect pentru cei care vor sa experimenteze pierderea controlului. El cere abandonarea cunostintelor pe care te-ai straduit cu multa ravna sa la inveti si resetarea catre reguli noi, cel putin temporar: nu frana cand te simti in pericol! Daca lumea noastra ar fi de polei, toti ne-am adapta, nu-i asa? Am fi experti in alunecari, am avea masini dotate cu patine, am exersa pana cand ne-am simti confortabil.
Asa e si cu schimbarile majore din jurul nostru. Fie ca sunt ele sociale, geografice, financiare ori spirituale. Pare ca nimic nu mai e "controlat" cand, de fapt, ne indreptam spre o lume in care vom da dreptul naturii si legilor ei sa ne conduca miscarile. Vom da voie ghetii/vietii - cu sau fara vointa noastra! - sa faca noile reguli. Vom avea mereu volanul in mana spre a ne indrepta catre directia propusa, vom avea in continuare frana si acceleratie, dar ele nu vor mai fi folosite precum stiam, ci in maniera noua, diferita. Adio viteza mare pentru rezultate superficiale. Adio graba in defavoarea calitatii. E vremea vitezelor mici si a atentiei mari. Atentie! O lume in alunecare! Mentineti-va orientarea sau schimbati lent directia!
Asadar, ochii mariti si calca tandru pedala. Si, mai presus de orice, nu frana brusc! Doar incetineste cand simti mai bine ca cel-ce-a-preluat-controlul-e-mai-mare-ca-tine.
Si nu uita: volanul e la tine!
Unul dintre cele mai pretioase sfaturi pe care le-am primit iarna aceasta a fost "cand iti place accelereaza, cand nu, incetineste. Dar nu frana! Doar asa mentii controlul!" Nu era deloc polei pe afara cand am primit acest sfat, doar in viata mea patinau bine anumite roti si mi-a placut extrem de mult descrierea de mai sus.
Chiar asa. Cand e polei, dispare o coordonata pe care o cunoastem si pe care ne sprijinim: nu mai suntem lipiti de pamant, nu mai suntem cu picioarele pe pamant. Totul parca o ia razna, acceleratia e inutila iar frana un dezastru. Tot ce mai poti folosi este volanul. Directia.
Poleiul este un exercitiu perfect pentru cei care vor sa experimenteze pierderea controlului. El cere abandonarea cunostintelor pe care te-ai straduit cu multa ravna sa la inveti si resetarea catre reguli noi, cel putin temporar: nu frana cand te simti in pericol! Daca lumea noastra ar fi de polei, toti ne-am adapta, nu-i asa? Am fi experti in alunecari, am avea masini dotate cu patine, am exersa pana cand ne-am simti confortabil.
Asa e si cu schimbarile majore din jurul nostru. Fie ca sunt ele sociale, geografice, financiare ori spirituale. Pare ca nimic nu mai e "controlat" cand, de fapt, ne indreptam spre o lume in care vom da dreptul naturii si legilor ei sa ne conduca miscarile. Vom da voie ghetii/vietii - cu sau fara vointa noastra! - sa faca noile reguli. Vom avea mereu volanul in mana spre a ne indrepta catre directia propusa, vom avea in continuare frana si acceleratie, dar ele nu vor mai fi folosite precum stiam, ci in maniera noua, diferita. Adio viteza mare pentru rezultate superficiale. Adio graba in defavoarea calitatii. E vremea vitezelor mici si a atentiei mari. Atentie! O lume in alunecare! Mentineti-va orientarea sau schimbati lent directia!
Asadar, ochii mariti si calca tandru pedala. Si, mai presus de orice, nu frana brusc! Doar incetineste cand simti mai bine ca cel-ce-a-preluat-controlul-e-mai-mare-ca-tine.
Si nu uita: volanul e la tine!
