New Love – Noua Iubire

Partea 1 - Introducere

    Iubirea are formă. Asta înseamna creştere: iubire în FORME. Priviţi o floare, priviţi copacul. Sunt forme de iubire; şi aceasta nu e o metafora. Orice creştere înseamnă forma manifestă a iubirii. Floarea creşte pentru că prin ea circulă iubirea. La flori e simplu: când nu le e bine se ofilesc. Nu există cale de mijloc (da, bolile plantelor au apărut odată cu industria chimică şi modificările genetice).
    Iubirea are formă. Ea este tot ce creste sănătos în jurul nostru, de la flori la copii, de la o relaţie la o casă. Chiar şi tumorile sunt forme de iubire (ori de lipsa ei) prin care organismul ne apăra de viaţa trăită în minciuna. Faţă de noi înşine. Se umflă şi creşte într-un loc în care am blocat  - conştient sau nu -  curgerea naturală.

     Am pornit “New Love – Noua Iubire” într-o dimineaţă de iarnă a anului 2008 în care am simţit că nu dau tot ce pot omenirii, oraşului în care locuiesc, familiei mele, soţului meu. O imensă cantitate de iubire aştepta un moment prielnic, ceva sau pe cineva să o elibereze. O situaţie, o pasiune, un bărbat de care să ma îndrăgostesc şi care, eventual, să mă adore, să-l văd venerându-mă şi să redescopăr astfel, în ochii lui, cum arată dragostea. Dar în aceeasi dimineaţă am descoperit într-o secundă a schimbării că în sufletul meu sunt doar eu. Că doar eu pot gestiona procesele care au loc în mine, că numai eu deţin responsabilitatea propriului management intern şi am înţeles că declanşatorul dragostei este şi el la mine. Că nici 10 bărbati indragostit nebuneşte de mine nu vor fi indeajuns pentru a-mi fi eu de ajuns pentru mine. De atunci lucrurile nu au mai fost deloc la fel.
    In timpul acesta s-au nascut atelierele New Love – Noua Iubire si, atat cat au durat au fost benefice atât pentru participanţii la redescoperirea dragostei cât şi pentru mine. Pentru că e o descoperire să afli că iubirea a fost mereu cu tine, şi o REdescoperire să te vezi plin de iubire indiferent cât de multă dai.

     New Love – Noua Iubire crede ca noi, oamenii, suntem canale universale de comunicare. Un capăt ne este conectat la Iubirea lui Dumnezeu, mijlocul este la noi, iar celălalt capăt este deschis spre lume. Spre orice om întâlnit în orice clipă a zilei. Mijlocul este însă uneori gâtuit, sufocat, răsucit neînţeles, strivit de frică. Acolo, la mijloc, suntem noi:  lăsăm sau nu iubirea universală să treacă, din Lumea Iubirii către lumea Aceasta a unei Realităţi create de noi. Noi suntem esenţa acestui canal de comunicare. De noi depinde debitul de iubire, viteza lui, calitatea iubirii ce curge, dar şi filtrele pe care i le aplicăm astfel încât ceea ce emanam în această lume din lumea noastră interioara (legată la Dumnezeu) sa fie strălucitor ca iubirea sau întunecat ca cearta între îndrăgostiţi.

     New Love – Noua Iubire  este o mişcare de revoluţie şi de rotaţie în acelaşi timp. O mişcare de revoluţie în sufletul nostru şi de rotaţie a privirii către o nouă perspectivă a iubirii. Înseamnă redescoperirea dragostei, având ca scop reconectarea cu iubirea din noi, acest lucru ducând la reîndrăgostirea de partenerii noştrii sau la eliberarea lor, cu dragoste. Înseamnă eliberarea de partenerii din mentalul şi sufletul nostru (frica de tata, de un unchi, de părerea mamei despre mine) şi redescoperirea celor din jur ca posibili şi probabili parteneri potriviti pentru noi. Înseamnă redescoperire personală.
    “New LOVE – Noua Iubire”  înseamnă să te îndrăgosteşti de oameni. Să îţi aduci aminte că nu e nevoie de o mişcare mondiala pentru a face pace în lume, ci de una exclusiv locală: fiecare în familia lui, în cercul lui de prieteni poate aduce pacea. Ştim cu toţii că dacă vrem se face lumină în încăperea în care intrăm. Noi alegem printr-o decizie personala atmosfera pe care o cream în jurul nostru şi mai ales în suflet. Dar mai există o conditie necesara unei păci mondiale: SIMULTANEITATEA. Dacă acesta pace se întâmplă simultan, în TOATE familiile, în toate micile cercuri de prieteni, atunci putem face pace mondială! Închipuiţi-vă o lume de iubire, creată de noi, de fiecare dintre noi, în câteva zile. Sau chiar într-o jumătate de zi! Pentru că decizia de a renunţa la luptă e o problemă de secunde. Iar lupta nu are loc pe un câmp de bătălie ci doar în inima noastră. Sau, dacă vrei, există un “câmp de luptă”, el se numeşte uneori bucătărie, alteori living, hol, cel mai adesea dormitor. Acestea sunt, într-adevar, NOILE CÂMPURI DE LUPTĂ. Acolo săpam tranşee în loc să punem beţişoare parfumate, acolo ne lustruim lăncile în loc să ne lubrifiem vaginul ori penisul.
    Planeta Mea e deprimată. Asemenea multor femei şi barbati din ziua de azi. Asemenea multor familii "moderne". Noi, femeile, am pretins dragoste dar am aruncat otrava în familie, am pretins atenţie şi protecţie dar ne-am castrat bărbaţii cu o privire tăioasă. Am cerut iubire dar am trimis reproşuri. Cine să mai înţeleagă? Cred ca e un moment bun să ne oprim din "a cere" şi să începem sa oferim calitativ ceea ce predicăm: iubire şi atenţie.
    Planeta noastră e conflictuală, aşa cum sunt majoritatea relaţiilor. Cum să fie pace pe Pamânt când sunt războaie în familii? Cum să fie pace între popoare când este un câmp de luptă între El şi Ea? Cum să fie pace între naţiuni când sunt conflicte în propriul nostru corp? Între mintea şi sufletul nostru! Pacea mondială începe cu pacea minţii noastre. Apoi a căminului. Ea se va propaga apoi pe tot Pământul.
    ‘’Opriţi războiul conjugal, porniţi iubirea mondială’’ –  acesta a fost primul motto cu care am început mişcarea New Love şi cred că el reprezintă  esenţa demersului meu. Este ceva ce putem face în fiecare zi, ne este la îndemană.
     În goana după cariere şi familii ideale, unele dintre noi, femeile, am uitat un lucru esenţial: să iubim bărbaţii! În primul rând pe cei de lângă noi. Apoi pe fiecare bărbat întâlnit pe care îl putem măcar privi cu iubire. Haideţi să-i privim cu dragoste pe cei din metrouri, autobuze, trafic - sunt jumătăţile cuiva, trimiţeţi-le un zâmbet în privirea voastră. Tineri, bătrâni, şchiopi, prostituate, vagabonzi, aroganţi, “grasul ăla”, “porcul de dincolo”, “mitocanul de la tejghea”, “curva aia”, “dobitocul de şef”, “gâsca de vecină”... Femei şi bărbaţi. Oricare dintre ei are să te înveţe ceva despre tine. Priveşte-i cu atenţie şi cu deschidere: ei au ceva de spus despre tine. Foloseşte-ţi fiecare secundă pentru a oferi ceea ce îţi doreşti să primeşti.
     Draga mea, reîndrăgosteşte-te de bărbaţi! Dragul meu, reîndrăgosteşte-te de femei!
    Oferă zâmbete cu largheţea cu care vrei să primeşti. Ce rămâne în urma unei zile şi, câteodată, a unei vieţi? Amintiţi-vă numai câte cântece s-au scris pe lume inspirate de zâmbetul unei femei. Amintiţi-vă opere de artă, picturi celebre sau piese de teatru care au fost declanşate de un simplu zâmbet. Da, zâmbetul e simplu, pentru că e acea ‘’armă’’ redutabil de genială prin care inamicul cade răpus de iubire de semeni.
     Eşti puternică? Te consideri o luptătoare? Renuntă, războiul nu e aici. Fii blândă şi moale. Nu, nu fi deloc ‘’tare’’. Fii feminină, fii moale ca apa şi vei modela chiar şi bolovani.
     Este momentul pentru Noua Iubire. 
     New Love înseamnă femei şi bărbaţi care vor să facă dragoste în fiecare zi, femei înfrumuseţate de plăcerea pe care o dau şi o primesc. Femei care înţeleg bărbaţii, adevarate gheişe ale zilelor noastre, dar care gestionează şi casa şi emoţiile din ea. Femei iubite  care pun pe primul plan iubirea. New Love înseamnă bărbaţi care se luptă pentru un loc mai bun în sport, dar renunţă la luptele casnice şi frica de consoartă. New Love înseamnă bărbaţi care îşi pun forţa, creativitatea şi puterea în  construcţiile pe care le gândesc. Bărbaţi care respecta şi iubesc femeile din jurul lor, nu doar “mama, soţia şi fiica”. Toate femeile din jurul nostru sunt mame, soţii sau fiice ale unui bărbat. Toţi bărbaţii din jurul nostru sunt fii, soţi sau părinţi ai cuiva.
     În acest context, fiecare dintre ei, la întâlnirea cu noi, are statutul de “invăţător spiritual”. Când calea pe care o cauţi este cea spre inima ta atunci fiecare om întâlnit devine un ghid spiritual despre tine.
   
    Vă invit în lumea New Love – Noua Iubire. Ea este nouă pentru că nu ai practicat-o niciodată conştient. Cândva, demult, în prima copilărie, în primii ani de viaţă cunoşteai perfect metoda de a transmite iubire pe un canal pur. Regăseşte-ţi ochii inocenţei, priveşte lumea lăsând-o să vină spre tine, neaplicându-i etichete. Curand îţi vei aminti mersul tău firesc şi natural… în iubire!

(Aceasta este introducerea la ceea ce am vrut acum 2 ani sa fie o carte. Ma intreb cati dintre voi mai simt asa cum am simtit eu atunci. Voi continua zilele urmatoare cu celelalte capitole.)

Dihania

Poveste de dragoste fara frontiere.

Cantecul se auzea tot mai departat, poate pentru ca Frank Sinatra coborase din mintea ei direct in coaste sa-i tropaie cu tot cu pantofii lui de lac: fly me to the moon, fill my heart with love - se auzea din pieptul ei. "N-am nevoie sa-mi umple nimeni inima cu love, my heart is already sursa ei... My dear, dear, dear... Ti-as rosti numele dar nu mai esti tocmai o persoana pentru mine..." - isi spuse, definitiv, descoperind deodata ca atat de mult se gandise la el in ultime vreme incat imaginea, omul, persoana devenisera o entitate vesela ce-si avea propriul avatar in fanteziile ei.

Isi mai aprinse o tigara in timp ce mergea spre masina si se gandi ca adora sa auda ecoul propriilor tocuri pe strada pustie. Fusta pix mulata, plan detaliu pe pantofii negri, parfumul ei cu aroma de tutun strabate pelicula alb-negru. O scena care se intampla seara de seara parca de o eternitate. O "ea" auzindu-si pasii pe strada. O secventa de film in care exista mereu un observator dincolo de umarul ei. Acum, depinde cum sunt pasii. Daca se opresc, inseamna ca ii e frica. Daca se grabeste, secventa pregateste neasteptatul. Trebuia sa gaseasca ritmul adecvat pentru ca tocurile ei sa forteze aparitia "lui". Habar n-avea unde e el si nici daca se gandea la ea. Sau daca ea conta catusi de putin pentru el. Totusi, seara era calda si aerul orasului perfect pentru un sarut neasteptat. Mai trase o data din tigara asteptand mainile sa o cuprinda de umeri. Isi incorda auzul si isi tintui privirea spre masina, straduindu-se sa nu-si intoarca capul, pentru ca imaginea lui sa nu dispara din spatele ochilor ei. Macar pana la masina poate sa-si duca cu ea speranta nebuna si obsedanta.

Realizase ca, de la o vreme, incepuse sa o doara sufletul. De fapt nu era o durere, ci doar o senzatie ca incepe sa-si simta marginile trupului, de parca nu ar mai fi fost incapator. "N-ai cum sa iti simti sufletul in inima, n-are cum sa fie atat de mic. Inseamna ca e altceva". Pana atunci crezuse mereu ca trupurile locuiesc in suflet, nu invers. Cum e posibil ca sufletul sa locuiasca in noi? Totusi, de la un timp, el preluase conducerea. Dorea cu ardoare, tanjea sa iasa cumva prin ea, se izbea cu capul de plamanii ei. Sufletul ei era in zbatere haotica, zguduind-o neincetat din toate incheieturile. Dar nu ca sa iasa de acolo ci ca sa-i miste ei trupul adormit, sa-l trezeasca si sa-l puna sa alerge catre celalalt suflet, al  lui...un alt deget al lui Dumnezeu.

Barbatul pe care-l iubea era deja inregimentat intr-un sistem inchis: o relatie de multi ani, atat de multi incat devenise mai puternica decat o casatorie. Relatia in care orice miscare a lui este controlata, decisa si aprobata de la "centru". Atata doar ca centrul era usor excentric spre partenera. Anii de viata impreuna il facusera sa nu mai simta asta si ajunsese ca atunci cand il intrebai ceva despre viata lui fraza sa inceapa cu numele ei. Dorintele si placerile lui erau undeva, pe la periferia cercului, acolo unde fusese pus probabil, cu propriul lui accept. Acesta era barbatul la care visa ea.

Asa ca  de la o vreme avea 2 vieti: una reala, cea in care isi vedea de treaba, serviciu, oameni, cafenele si cea paralela, in care trebuia sa tina dihania in frau: animalul de suflet care se trezea cand ti-era sedinta mai draga. Era suficient sa-si inchipuie ca el o priveste in ochi si dihania se trezea. Salbatica, pornita direct in viteza a 7-a ca o masinarie teribila ce se hraneste cu iubire si nu se satura niciodata. Mintea pornea atunci fantezii interminabile ce opreau timpul ei in loc, lasandu-i pe cei din jur in camasile lor albastre cu cravate tocite sa-si continue timpul lor, discutiile lor despre companie si tot ceea ce nu interesa pe nimeni decat pe cel care urma sa dea afara inca o mana de oameni. In contextul asta, ei nici nu ii mai era frica. Dihania avea si parti bune: ii atragea toata atentia asupra lucrurilor importante de pe lume:  iubirea, sexul, dragostea, sexul si, sa nu uitam, sexul. La inceputul asa zisei lor relatii - ca exista, totusi o relatie, se vedeau in grup, in diferite contexte, ea cu ale ei, el cu a lui - fanteziile erau exclusiv sexuale. Pe plaja, intre stanci, ingropata in nisip - nu facuse asta niciodata  si chiar era curioasa daca nisipul e aspru, intra intre fese sau nu mai apuci sa te gandesti? Gura lui avea gust de pesti si privirea lui ii rascolea timpanele. Apoi in padure, la mure, tavaliti in frunze si dude, incovoind-o zgomotos de spate si ametind-o cu o simpla strangere puternica a umerilor ei. In fiecare seara isi propunea sa reinventeze filmele porno, nimic nu e mai sexy decat o imbratisare a umerilor si o mangaiere ferma a capului, in lateralul acela de deasupra urechii, cu toata palma lui mare si calda. Apoi hainele sa ramana pe ei - in vise e cald in orice anotimp – si e mai excitant sa-i simti madularul cand trupul tau e imbracat. Daca e in padure. Daca nu, poate fi si in parc. Un sarut prin care ea sa-i absoarba toata seva lui de barbat urias. Atat de mare incat incape in tine. Cand esti indragostit celalalt pare adimensional, iti umple mintea si spatiul imaginatiei intr-un mod care nu e deloc 3D, e un spatiu care nu functioneaza dupa principii uman masurabile.

Era atat de indragostita incat ochii lui erau omniprezenti in spatiul dintre ea si lume. Putea, de exemplu, sa-si priveasca colegul de birou si sa-i vada, de fapt, ochii "lui" strabatand prin fata livida a account managerului. Ochii barbatului iubit erau un layer intermediar pe care si-l pusese pe fata ca sa vada viata photoshopata precum dorea.

De aceea sedintele erau chiar asteptate. Oamenii vorbeau la masa cea mare si ovala, era cald si mirosea a cafea, iar dihania isi putea porni motoarele in voie.

Mai apoi, odata cu trecerea timpului, toate scenele sexuale au lasat loc unui alt fel de interactiune. Invatase sa se bucure bland de prezenta lui, vibra la incarcatura calda a aerului dintre ei si incerca sa respire particulele expirate de el. Si-a propus sa-i respecte intimitatea relatiei pe care el o avea desi ea nu credea in altceva decat in iubire libera si fara teama. Incerca cu greu si fals sa fie sociabilizanta dar de cate ori il vedea porii ii se deschideau a zambet, probabil si cu fundul zambea. Dintre toate zambetul si iubirea sunt cel mai greu de ascuns. Poti sa ascunzi ura, dispretul, tristetea, dar nu bucuria.  Dihannia iesea cu forta unui vulcan, imbratisandu-l in voie, respirandu-l in voie, strangandu-l in brate si oferindu-i-se sclava.

Free love & love without fear. Acolo vroia sa il duca. In locul in care iubirea nu este un concept si nu are o morala, ci este dincolo de ele.  In locul in care iubirea se traieste fara a putea fi povestita, in locul si spatiul in care constiinta, trupul si sufletul nu mai sunt 3. In visele ei el nu zambea niciodata pentru ca iubirea nu-ti ridica colturile gurii, te ridica cu totul, ca si cand tu ai fi gura ce inghite toata lumea veche si da nastere in fiecare secunda uneia noi.

Ajunsa la masina, inchise portiera cu zgomot. Privi in oglinda laterala. Porni masina si, odata cu ea, umbra unui barbat inalt in palton negru grabea pasii pe strada. Strada, este, desigur, pustie.

(va urma?)

P.S.Aceasta este o fictiune din care realitatea se va inspira.

"Oda familiei ce nu a incetat sa caute fericirea"

Aseara am dat interzis folosirii oricarui fel de gadget sau display electronic in casa, asa incat copiii nu au avut altceva de facut decat sa puna mainile pe pensule. Cand ei sunt in atelier atunci si eu pot picta linistita. Cred ca este, de altfel, singurul mod in care putem face ceea ce ne place, fara a ne mai scuza "dar cu copiii ce fac?" - sa facem cu ei, asta e. Sa-i tinem pe langa noi, indiferent de meseriile noastre, acolo unde se poate face acest lucru. Si, daca vrei, poti, in foarte multe meserii.

Desi nu a iesit o opera de arta o declar de departe cea mai expresiva panza a mea. Titlul l-am ales dupa ce am citit articolul lui Radu. F Constantinescu.

Si simt nevoia sa adaug:

doar ei isi tin ochii deschisi,
noi ne dormim casnicul somn,
in cautarea toboganului ceresc
ma uit in mine si nu dorm.

ma uit in tine si mai vad

mai e un vis comun de construit
mai e un drum pe care sa pasesc
mai sunt imagini cu mirare sa privesc.

ma uit in mine sa te vad pe tine
unde te-am pus? cu ce-am acoperit
privirea ce-mi topea genunchii ?
te uiti prin mine si astept
privirea ce-mi ardea rarunchii.

P.S. Nu va faceti iluzii, ma judec mai aspru decat o puteti face voi: stiu ca scriu - momentan -  poezie proasta si romantism ieftin. Daca nu ma pot abtine, ce sa fac? Si daca nu aici, atunci unde? Lucrurile astea ies din mine ca vor ele sa iasa, iar eu nu am disponibilitatea de le slefui pentru a le aduce la stralucire si, probabil, nici instrumentele necesare. Asa-mi trebuie daca nu sunt indrgostita... Astept deci, numa' laude si bucurii din partea voastra, astea sunt acceptate. :).

gandul femeii meduza

sub mii de straturi
cu grija am impaturit 
3 vise si 5 mii de fluturi

respir soptit
vorbesc incet
de teama sa nu-mi iasa
pe gura iubirea-mi pentru tine

poti s-o primesti
sa te bucuri tu poti
poti?
vrei?




(din volumul "femei din mintea mea care ma roaga sa le desenez")

Păi n-are titlu (dar are ilustraţie personala)

m-as cocoţa pe tine, Lună
sau într-un vârf de stâlp măcar,
să te poti ţine iar de mână
să nu am aerul hotar.

m-aş cocoţa pe-un clar de stele
să-mi aflu iar uitat nedorul

sa-mi amintesc ce cald e-n ele
si cât de parfumat e zborul.

m-aş cocoţa pe-o floare-albă
să las pe jos greul albastru
să fiu uşoară ca o lună
cerului să îi fac cadastru.

(pânza proprie: Femeia care se iubea cu Luna)