Fără milă

uneori mi-e teamă că-mi va plezni pieptul de dor
de iubire
de dorinţă
de viaţă

mi-e dor de cineva pe care nu-l văd şi simt
şi nici nu l-am vreodată
vreau să fiu trup, suflet şi minte în acelaşi loc şi timp.

uneori adorm respirând dintr-un necunoscut

mi-e...
ce ţi-e?
mi-e milă de tine, suflete,
câte cărţi ţi-am dat şi tot nu te-am hrănit suficient
căci ţie ţi-era foame de mine.
mi-e milă de tine, suflete,
că zace iubire în tine şi nu ştie pe unde să iasă,
ochii îi ţii întredeschişi
gura spune prea multe,
ea pe unde să iasă?

mi-e milă de tine, suflete,
că ai puteri nelimitate în iubire
şi tot ce-ţi dau eu sunt câteva alte suflete
cărora le faci respiraţie gură la gură
când tu ai putea să săruţi universul şi pe fiecare om în parte,
când tu ai putea să umpli de culoare ochii ce avizi caută
secunda după care să clipească

mi-e milă de tine, suflete,
că aştepţi clipa uriasă în care te voi elibera,
lăsându-te să iubeşti cât poţi de mult de mare de cert

te cert, suflete, că te laşi pe mâna mea
în loc să mi-o zmuceşti cat poţi de tare-n alergarea-ţi
strânge-mă, suflete,
fără milă iubeşte-mă!