duminică, 25 aprilie 2010

O casatorie reusita este cea incheiata printr-un divort

Un articol al Casandrei Bischoff postat pe Facebook m-a incitat sa dau niste raspunsuri care s-au transformat la randul lor in articol.

Intrebarea la care Casandra raspundea era (citand revista Psychologies) "Cat de importanta mai este institutia casatoriei in zilele noastre?". Raspunsul mi-a placut, caci vorbea despre relatiile constiente si despre cresterea personala intr-o relatie in 2.

Prilej pentru mine pentru a spune ce cred despre casatorie si mai ales despre divort: ei bine da, pentru mine o casatorie reusita este cea incheiata printr-un divort. Partenerii au invatat ceea ce era de invatat unul de la celalalt si au pornit mai departe fiecare pe drumul lui. Eliberati de invatator, de dependenta, gata sa isi asume un nou profesor sau sa continue singuri. Orice alta casatorie - cele in derulare adica - sunt sub semnul intrebarii, cata vreme nu stim cum se termina. Daca un partener moare intr-o casatorie, atunci el lasa inca o lectie in urma, celuilalt. Sa ramai casatorit o viata este ca si cum iti doresti - si poate ai nevoie - sa nu se termine niciodata scoala... :)

Vreau sa se termine cu "drama" divortului. Stiu ca este dureros, l-am trait si ma bucur pentru asta acum, desi atunci parca ma calcase trenul in timp ce frana in gara, chiar in conditiile in care eu am declansat procesul respectiv. Divortul este un cuvant urat, el nu spune decat despre rupere, moarte (a relatiei) dar nimic despre renastarea ulterioara, reinvierea, schimbarea ce vine. Oamenii vorbesc despre divort ca si cum nu mai stiu sa numere dupa cifra 5 sau dupa 6, dar zilele si trairile nu se opresc niciodata.

CASATORIA ESTE ATUNCI CAND NU MAI FUGI. Nici la mama, nici la o prietena. Nici atunci cand nu mai stii ce sa faci si nici atunci cand lectiile sunt atat de grele incat iti doresti sa abandonezi de tot scoala asta. Te casatoresti atunci cand iti asumi ca n-o sa mai pleci cand ti-e greu. Ca promiti sa lucrezi cu tine, cu partile tale intunecate, atunci cand ele ti se vor deschide in fata de catre partener si copii, ca o carte cu poze. Cu poze frumoae si urate, desigur, dar sunt ale tale. Cand esti convins(a) ca poti face asta, inseamna ca esti gata sa fii casatorit pentru o perioada indelungata. Si fiecare noua descoperire - i se mai spune si cearta, da, cearta conjugala -
este de fapt o sansa la a-ti lumina inca o parte intunecata a ta.

Se vorbeste despre "singuratatea in doi" versus "singuratatea de unul singur" dar se doreste de fapt a se exprima un unic fapt cat se poate de adevarat: in fata propriilor tale umbre esti intotdeauna singur. Si asa si trebuie sa fie. Uneori te mai tine de mana un profesor, dar 1 + 1 va trebui sa inveti mereu si in fiecare zi cat fac. Si vei scriie rezultatul cu mana ta, zilnic. Uneori 1+1 fac unul, atunci cand ea este insarcinata si functioneaza ca un singur trup. Sau atunci cand el si ea au un orgasm simultan iar uneori au placerea si bucuria de a avea chiar unul comun. Alteori 1-1 = 2. Atunci cand ea naste un copil si astfel, ea fara unul devine doi. Sau atunci cand ratiunea ei nu este pusa in slujba inimii ei, iar minusul e o declaratie de razboi ratiune / simtire ce duce la un intern razboi conjugal.

Razboiul conjugal nu este intre ea si el, cat intre cele 2 minti ale noatre, intre cele 2 idei ale noastre: nevoia naturala de a ne iubi neconditionat si vocile mintii noastre cea prea-mult-judecatoare. Un razboi ce emana, desigur, in exterior, declansandu-le pe cele cu cei din jur.

Eterna dilema "sa fiu singura cu un el" sau "sa ma uit la ce film vreau eu seara" este una falsa. Nu programul tv e problema cat faptul de a accepta si a ne BUCURA ca suntem SINGURI in ambele situatii. Si acesta este cadoul cel mai serios pe care l-am primit. Suntem liberi sa ne rezolvam singuri fricile, nevoile, sa ne depasim credintele limitative. Sa ne urmam dorinta de evolutie. Este alegerea noastra daca o facem cu un el - acelasi zi de zi in casa noastra - sau cu mai multi, diferiti, succedandu-se mai lent sau mai rapid. Femeile care au avut mai mult de 3 relatii serioase stiu perfect ca partenerii pe care i-au ales nu sunt, de fapt, atat de diferiti pe cat ar parea de la distanta. Stim perfect sa ne alegem un anume tip de profesor care ne va scoate in lumina exact acele rani pe care vrem sa le vindecam. Este alegerea noastra daca vom intelege ca fiecare om pe care il intalnim este un profesor si un partener conjugal cu care traim casnicii "reusite" pret de o conversatie la un ghiseu ori timp de o zi de munca la un proiect.

Aaaa... te-ai casatorit dar vrei sa vezi si cum e la clasa cealalta? Vrei sa vezi ce preda profu' ala simpatic de la a XII-a C? E ok, mergi si vezi ce se intampla. Asuma-ti riscul sa ramai corijent prin faptul ca te va abandona vechiul profesor, dar incearca - daca asta este ceea ce iti doresti. Partea cea mai interesanta pe care o vei descoperi este ca si la noul profesor notele le iei tot tu. Raspunsurile le dai tot tu. Si chiar daca el este mai indulgent la inceput caci vrea sa te recruteze, in scurt timp vei vedea ca materia este exact aceeasi. Si singurul care o va parcurge esti TOT TU.

Este motivul pentru care nu mai visez la "ce-ar fi daca?". Exceptam, desigur, cazurile extreme - si mi-a fost dat sa cunosc in ultima vreme cazuri de violenta conjugala despre care mi-e greu sa si scriu - cazuri in care abandonul profesorului nebun devine act obligatoriu de salvare. Exceptam si cazurile in care elevul isi depaseste profesorul dar dorinta lui de evolutie este mai mare decat anticipase initial, astfel incat are o nevoie imperativa sa isi caute un nou maestru. Acestia sunt elevii (elevele?) care cauta sa faca performanta, si cautarile lor au un scop precis: ei /ele vor deveni la randul lor profesori si acest lucru este o fericire mai mare pentru ei decat fericirea de a avea un partener stabil.

Daca m-as mai casatori, cu experientele pe care le am si informatiile pe care le detin acum despre casatorie? DA! Chiar si a mia oara, daca e nevoie. Casatoria este atat de distractiva incat Bundy si Seinfeld la un loc nu fac cat o seara impreuna. Si serile acelea pot fi zilnice. Telenovela de acasa intrece orice asteptare, e live si e personalizata cum nu se poate mai bine pe profilul tau emotional, mental, etc. Spectacolul este acasa, mereu. Pentru asta m-as casatori si recasatori oricand - daca ar fi cazul.

Daca as recomanda cuiva sa se casatoreasca? NU! Nu poti recomanda un spital, chiar daca te-ai simtit foarte bine dupa operatie! Pentru unii vor fi mai potrivite poate, medicina alternativa, samanismul sau o originala si proprie cale de vindecare. Ma amuz amar cand sunt invitata la nunti si botezuri, nu-mi mai vine sa zambesc fals nici macar miresei pentru ca nu cred ca vreunul dintre participantii la ritual stie ce urmeaza. Incerc insa sa invat de la miri inconstienta, puterea de a te arunca in gol, credinta ca va fi bine. O astfel de credinta este o lectie importanta de reinvatat zilnic. Si unii dintre ei chiar vor avea casatorii reusite. :)

Asadar... traiasca casatoria! Si traiasca necasatoria! Dar mai ales traiasca autocunosterea, in orice forma vom alege sa o experimentam. Totul este atat de liber, atat de ofertant in ambele situatii, de ce sa avem toti aceeasi parere? S-au dat pareri la toti, deci bucurati-va de ceea ce credeti si mergeti mai departe!

Deci, nu mai cautati casatorii fericite. In schimb traiasca mariajul fericit... acela intre mintea si inima noastra!